Nu va fi un text lacrimogen, pentru că nu are de ce să fie așa. Ovidiu Hațegan e un tip cu bun-simț și hărăzit cu noblețe, provocările vieții lui au devenit subiecte publice doar pentru că este extraordinar de bun în meseria pe care o face. Altfel, dacă ar fi depins de el, nu ar fi ieșit vreodată pe scenă. Așa că mă voi strădui să mă port în scris cu aceeași decență.
Vestea că sănătatea îi e pusă la încercare m-a lăsat fără cuvinte. Iar astăzi scriu doar pentru că vreau să acopăr cumva întrebările legate de posibila lui retragere. “Am nevoie de liniște”, spune Ovidiu Hațegan. Nu cred că e binevenit să întindem noi agenda, să dezbatem deja perspectivele lui profesionale, când omul, înainte de profesie, trece prin zile de căutate a echilibrului, fizic, psihic, emoțional.
Fotbalul înseamnă enorm pentru noi, la fel cum și pentru Ovidiu Hațegan, e ușor să confirmăm asta. Dar enorm nu e totul mereu.
“Iubesc arbitrajul. Pentru mine, fiecare meci e la fel. Fascinant, oferindu-mi emoție, o emoție profundă, pozitivă. Îmi voi aminti întotdeauna imnul Ligii Campionilor. Ultimul cuvânt e chiar champions. Acel cuvânt descrie cel mai bine această competiție”. E una din declarațiile lui Ovidiu Hațegan. Pe care le-am trăit, da, trăit!, datorită lui.
Am fost pe Wanda Metropolitano și m-am simțit mândru că sunt român la Atletico Madrid – AC Milan și apoi la duelul cu Manchester United. Să simți în jurul tău la Madrid, acolo unde fotbalul e o vertebră fundamentală a societății, în seri de maxim nivel fotbalistic european, mândria că ești român… Când fotbalul nostru e pârjolit în cupele europene, pâlpâie la națională iar din grupele Ligii doar Tătărușanu, Mircea Lucescu și Ionuț Radu rezervă la Inter sună românește…
Să te simți și tu, champions, o dată!, ce cadou frumos de la Ovidiu Hațegan! Să te simți champions, văzând că exiști ca fotbal, printr-un arbitru, acolo unde antrenorii, echipele și jucătorii noștri de-abia ajung! Indiferent unde ești, să vezi că ceva din ce îți e familiar se află acolo, în magia Ligii!
Pe final de octombrie l-am sunat ca să îi cer o reacție pe marginea unei performanțe speciale. Intrase în top 5 arbitri europeni în activitate potrivit numărului de partide oficiate între echipe naționale. Unii nici nu visează la așa ceva, să fim serioși. Dar am știut înainte să răspundă că nu va oferi nicio reacție. Am simțit pentru că am început să îl cunosc de mult.
“Gabi, am câteva obiective și etape, va veni și vremea să vorbesc, sigur vom discuta, îți mulțumesc pentru statistica inedită, dar e suficient de elocventă, nu vreau să mai adaug nimic, va veni un moment când vom povesti”. Cam așa a sunat “eschiva” elegantă, dacă îmi amintesc bine. Am publicat materialul fără reacția lui.
Sper că Ovidiu Hațegan nu se va supăra că dezvălui discuția. Fac asta doar pentru a vă asigura că omul cu obiective și etape, care și-a calculat totdeauna inteligent pașii, va ști când și cum să decidă, cel mai bine, pentru viața și cariera lui. Să-i lăsăm, cu eleganță, liniștea pe care o cere. Să fim champions.