Centralul din Carei

În prima manșă a semifinalei de capodoperă dintre Manchester City și Real Madrid, Istvan Kovacs a avut, nu poate, cu siguranță, cea mai bună prestație din cariera sa. Într-o seară de gală, „centralul din Carei” a fost inspirat, calculat, exact. O prestație perfectă. Și mi-am adus aminte că, la un moment dat, în ucenicia gazetărească, într-o casetă tehnică a dimineților de „B”, i-am acordat nota 10 unui arbitru. Am fost corectat de către un coleg mult mai experimentat. „Dar ce a făcut pentru nota 10?”. „Eliminări corecte, penalty acordat, manieră, bla, bla…”. „Deci n-a salvat pe nimeni de la moarte”. Elanul de flecar înfiebântat mi-a fost macetat cu această replică pe care, în clocotul momentului, nu am înțeles-o. Deși ar fi trebuit. Colegul, cu răbdarea corifeului, mi-a explicat: „Știi ce e cel mai important la un arbitru? Să nu iasă în evidență! În cazul lor, nota maximă este 8. Dacă acordă primul ajutor, poate lua 10”.

„Szertnem mogkszonni an regenteg….”

După seara magică din Champions League, Istvan Kovacs și-a postat mulțumirile pe o pagină de socializare. Bilingv. „Szertnem mogkszonni an regenteg….”. Scuze! „Aș vrea să mulțumesc tuturor celor care m-au susținut în ultimele zile și mi-au transmis mesajele de felicitare după meciul de alaltăieri! Mă simt flatat și bucuros în același timp că am reușit împreună cu echipa mea să ieșim cu fruntea sus din acest meci istoric de UCL! Vă doresc tuturor multă sănătate!”.

Gestul „centralului din Carei” nu s-a pupat cu regulamentele rigide ale UEFA. Kovacs a șters postarea, însă, „Ochi de Argus”, presa a preluat mesajul și l-a publicat. Ce a făcut domnul Kovacs în înțelepciunea sa bilingvă? A sunat în redacție și a cerut să fie ștersă știrea. O reacție imberbă. Astfel, colegii de la Gsp.ro s-au mai ales cu o știre.

Starul lui PSG dă din nou peste Istvan Kovacs, iar L’Équipe a reacţionat: „Nu ştim…

„Spuneam că ne fură”. Gigi Becali a răbufnit după delegarea surpriză a lui Kovacs în…

Cu un scurt exercițiu de imaginație, cam de benzi desenate, gestul lui Kovacs, care a sunat în redacția Gsp, după ce, probabil, cineva i-a sesizat, pentru a fi radiată știrea din decorul internetului, se poate traduce, fantezist, în felul următor. Pe teren, domnul Kovacs elimină un jucător. La pauză, fotbalistul merge la arbitru și cere permisiunea să revină pe teren. Ați accepta, domnule Kovacs? Nu! Cu siguranță. Atunci, inițiativă dumneavoastră trădează un toval puțin mai gros. E vorba de respectul pentru meseria celuilalt.

Istvan de la Mioveni, Istvan din „Ștefan cel Mare”

Tot Kovacs a oferit un moment diferit pe stadioanele din Liga 1. La pauza meciului dintre Mioveni și Botoșani, „centralul din Carei” s-a fotografiat și a oferit autografe unor puști poziționați strategic, la vânătoare de suveniruri bune de agățat pe Tik- Tok, în gura burdufului care duce la vestiare. Kovacs nu a ezitat și s-a oprit. E posibil ca UEFA să aibă și aici un spin înfipt în palma deonotologiei. Se pare că Istvan plutește, încă, pe vaporii succesului, cu adrenalina zvâcnind în coșul pieptului. Sau, poate, Istvan așa e!

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Aici vin cu o altă scenă. Tot de lângă un burduf. De data asta în Ștefan cel Mare, acolo unde coasta tribunei a doua se revarsă, cu blestem, peste arbitri, jucători, adverși sau de-ai casei. La început, în pauză și la final. Este meciul Dinamo vs Farul. Iarnă, frig, înjurăturile de morți erup cu aburi din gușile înfirbântate și frustrate ale suporterilor. Puțini și răi. „Istvaneeeeee”… iar continuarea o furăm, cu drepturi de autor, din B.D: „Noi, românii, avem niște înjurături très jolie”. Așa de „très jolie” că nu se pot traduce în limba maghiară. Ar ieși un dezastru din esofag și până în timpane. În drumul său spre vestiare, prin pădurea de „très jolie” de mamă, nevastă, cățel, purcel, origine și tot folclorul asortat, Istvan rărește pasul, ridică privirea, gesticulează și-i înfruntă pe suporteri. Cum era? „Arbitrul nu trebuie să iasă niciodată în evidență”. Așa că, indiferent de succes, e bine să rămâi cu picioarele pe pământ. Mai ales că n-ai salvat pe cineva de la moarte.