Carles Puyol, mai mult decât un fotbalist. Sinonimul luptei până la ultima picătură de energie. Povestea celui mai iubit căpitan din istoria Barcelonei, un monument de seriozitate

Carles Puyol este legat de FC Barcelona. În momentul în care acest nume este menționat, primul gând zboară la echipa din Catalunia și la fotbalul prestat de către aceștia. Carles Puyol este o icoană, nu doar a Barcelonei, ci a fotbalului spaniol. Carles Puyol reprezintă determinare, ambiția de a nu renunța nicio secundă la luptă. Cum celebra „Sagrada Familia” este sinonimă cu Barcelona, la fel este și în cazul lui Carles Puyol.

Într-o perioadă aflată în plină reconstrucție, cu un Xavi pe bancă și mulți jucători tineri pe teren, FC Barcelona trece printr-o criză de identitate și de rezultate. Un lider în vestiar, un lider pe gazon, un lider în afara complexului sportiv. Carles Puyol este genul de persoană și de jucător de la care poți învăța chiar și în momentul în care mănânci. Un templu de seriozitate, un monstru sacru în ceea ce privește arta apărării și un lider care „s-a născut” cu litera „C” pe brațul stâng. Dintre toate problemele actuale ale echipei, lipsa unui astfel de fotbalist pare să fie cea mai mare.

Carles Puyol a fost mai mult decât un fotbalist, mai mult decât un fundaș. Moștenirea acestuia poate să fie pusă la același rang, la Barcelona, cu ceea ce înseamnă numele Maldini în memoria și pe buzele suporterilor celor de la AC Milan. Sau Zanetti la Inter. Sau Totti la Roma. Acesta a fost un „one club man” și un model demn de urmat.

Copilăria, clubul local și probele pentru Barcelona

Haos pentru Barcelona în ”afacerea” Olmo. Îl poate pierde gratis

Gică Hagi, despre posibilul transfer al lui Andrei Rațiu la FC Barcelona: „Orice se poate,…

Carles Puyol s-a născut la 13 aprilie 1978 în La Pobla de Segur, Lleida, Catalunia, unde a și început fotbalul. Acesta a pornit din poartă, dar, din cauza unei probleme cu umărul, a devenit atacant. Considerat unul dintre cei mai mari fundași centrali din istorie, pus pe același piedestal cu Paolo Maldini, Bobby Moore sau Marco Baresi, Puyol a ajuns în zona defensivă de-abia la FC Barcelona.

Părinții mei erau sceptici în ceea ce privește fotbalul. Nu credeau că pot să devin fotbalist profesionist și m-au încurajat să mă axez pe studii” a spus acesta într-un interviu.

Puyol avea să ajungă în celebra „La Masia” în 1995, la 17 ani. A stat la Barcelona aproape 20 de ani, până la retragere. A apărat culorile cu aceeași mândrie încă de la grupele de juniori până în momentele în care, cu banderola de căpitan pe braț, a ridicat deasupra capului trofeu după trofeu.

Într-un interviu acordat în 2016, Carles Puyol a declarat ce i-a spus tatăl său înainte să plece și să dea probe pentru FC Barcelona.

Dacă vii acasă și nu ai fost selectat pentru că au fost alți 20 de jucători mai buni decât tine, nu e nicio problemă. Dar dacă ei nu te vor selecta pentru că au avut alți 20 de jucători mai determinați și mai dornici să rămână decât tine, să nu te mai întorci acasă”. Se pare că l-a ascultat. Puyol a intrat în academie și nu s-a mai uitat înapoi. Nu a existat altă echipă pentru el.

Debutul sub Louis van Gaal și drumul spre cimentarea statului de legendă

Carles Puyol a făcut parte din diferite generații la Barcelona. Acesta a debutat și și-a câștigat locul în echipă într-o perioadă în care echipa catalană nu era considerată printre cele mai bune din lume. Louis van Gaal a fost cel care i-a oferit fundașului debutul la echipa de seniori în 1999, într-un meci împotriva celor de la Real Valladolid.

Până în acest punct, Puyol a trebuit să dovedească. Și a făcut-o. A jucat, a progresat și a urcat, rând pe rând, de la Barcelona C la Barcelona B, iar mai apoi la echipa de seniori. Totuși, în 1998, clubul acceptase o ofertă de la Malaga pentru Puyol, dar acesta a refuzat să plece. Chiar dacă competiția lui era reprezentată de Frank de Boer sau Michael Reiziger, acesta a rămas. A refuzat să plece, s-a antrenat și i-a depășit.

O motivație foarte mare a fost și debutul lui Xavi, coleg de academie și prieten foarte bun. Acesta a muncit în liniște, debutând anul următor. Louis van Gaal a fost și este un antrenor cunoscut pentru încredere pe care a acordat-o, de-a lungul anilor, tinerilor jucători.

A fost un antrenor foarte exigent, dar un mare profesionist. Dacă n-ar fi fost el, probabil că n-aș fi intrat niciodată în prima echipă a Barcelonei. Acesta are mulțumirile mele eterne” sunt cuvintele lui Puyol despre antrenorul batav.

Ulterior, Puyol a devenit un pilon important în echipă, dar trofeele s-au lăsat așteptate. Performanțele le-a atins mai târziu. Barcelona a trecut prin probleme financiare, dar Puyol n-a plecat, chiar dacă au existat oferte de la echipe precum Manchester United. A muncit, a așteptat și au venit și recompensele. Acesta nu a câștigat niciun trofeu până la 27 de ani. Și-a încheiat cariera, la 36 de ani, cu peste 20 de trofee colective.

Banderola de căpitan și perioada Rijkaard

După retragerea lui Luis Enrique, Puyol a devenit căpitanul echipei. Se întâmpla în anul 2003 și avea s-o poarte până la retragerea sa. Primul trofeu pe care l-a câștigat a fost La Liga, la capătul sezonului 2004-2005. Barcelona s-a impus în fața rivalilor din capitala Spaniei și și-au trecut în cont titlul. Primul al lui Puyol. Din acel moment, echipa a început să cunoască cele mai mari satisfacții, atât pe plan intern, cât și pe plan european, alături de Rijkaard, dar mai ales cu Pep Guardiola la timonă.

Cu olandezul „la butoane”, catalani au câștigat Liga Campionilor în finala de la Paris, din 2006, contra celor de la Arsenal. Conduși la pauză, aceștia au întors soarta partidei în al doilea mitan și Puyol a ridicat „urecheata” deasupra capului. Prima din cele trei pe care avea să le câștige.

Chiar dacă au câștigat trofee importante cu Rijkaard pe banca tehnică, Barcelona era „doar” o echipă foarte bună. Nu cea mai bună, dar printre ele. Era o echipă de temut, una care câștiga trofee atât pe plan intern, dar și extern. Perioada Rijkaard a însemnat „renașterea”, dar și afirmarea unor jucători precum Xavi, Iniesta sau Messi, toți proveniți din propria academie.

Totuși, unul singur a fost vioara întâi: Ronaldinho. Acesta a readus fotbalul cu zâmbetul pe buze, a adus trofee, bucurii și dragostea față de Barcelona. A făcut mulți copii să se uite la fotbal, să încerce să-l copieze și să-l admire cu fiecare dribbling, gol, pasă sau zâmbet.

Pep, tiki-taka și cea mai bună echipă din istoria fotbalului?

În 2008, Rijkaard părăsea corabia, iar Pep Guardiola venea în locul său. Un antrenor tânăr, fără experiență, provenit de la echipa secundă. Fost fotbalist al echipei, nu unul spectaculos, dar unul constant și muncitor. Asta era Pep Guardiola în viziunea multora. Multă lume s-a mirat când acesta a fost numit pe banca Barcelonei, dar ceea ce urma poate să fie considerată cea mai bună echipă din istoria fotbalului.

Și cum să fie aceasta, dacă nu fără un lider ca Puyol? Odată cu venirea lui Pep, echipa s-a transformat. Pase, pase, pase, pase, pase. În orice zonă a terenului. Fie că e out de poartă, fie că ești în careul advers. „Take the ball, pass the ball, take the ball, pass the ball”. Puyol n-a fost niciodată un jucător tehnic, dar mereu a fost inima echipei. El a reprezentat căpitanul corabiei care avea să dărâme toate valurile din calea echipei.

În 2008, Joan Laporta și Txiki Begiristain și-au asumat un mare risc, un pariu, numindu-l pe Guardiola. Pep a fost primul care a ne-a arătat calea. Ne-a cerut să fim toți cu el, să arătăm lumii cine suntem. A fost și este un adevărat lider. Fără dar și poate, cel mai bun antrenor pe care l-am avut”.

Statistici? 14 trofee cucerite în 4 ani la cârma echipei. Trei campionate din patru, două Ligi ale Campionilor și o semifinală pierdută dramatic, tripla în sezonul 2008-2009. Sextupla în 2009 (cupă, campionat, Champions League, supercupă internă, supercupă externă, Campionatul Mondial al Cluburilor). 6-2 și 5-0 în fața Realului. Plus sute de filmulețe pe YouTube cu triunghiuri de pase, goluri imposibile sau așezare în teren.

Mulți specialiști din lumea fotbalului au considerat-o cea mai bună echipă din istoria acestui sport. Peste Milanul care domina Europa la sfârșitul anilor 1980. Peste naționala Braziliei care cucerea trei Cupe Mondiale în intervalul 1958-1970. Peste generația de aur a Ungariei din anii 1950. Chiar și peste Realul care-și trecea în cont cinci Cupe ale Campionilor consecutive.

„Furia Roja” și nimeni altcineva

Pentru tinerii copii care visează să ajungă fotbaliști, un trofeu de Liga Campionilor sau o prezență la un turneu final cu echipa națională reprezintă visul suprem. Să asculți imnul țării pe care o iubești, să lupți pentru aceste culori și chiar să fii acolo, la un turneu final, reprezintă un obiectiv pentru orice fotbalist. Fie el amator, fie el profesionist, fie el în devenire. Să câștigi Liga Campionilor, Campionatul European și Cupa Mondială? Ceva aproape demn de filmele SF. Și totuși, imposibil? Nu există acest cuvânt în dicționarul lui Puyol.

Pe lângă trei Ligi ale Campionilor cucerite cu Barcelona, acesta a fost în vârful „Everestului” fotbalistic și cu echipa națională. Și nu oricum. Cu două trofee cucerite consecutiv. Până la Campionatul European din 2008, naționala Spaniei nu reprezenta o forță mondială. Aceștia au câștigat trofeul în 1964, într-un format total diferit, au mai jucat o finală în 1984, au cucerit aurul olimpic în 1992, precum și un loc patru la Mondialul din 1950. Foarte puțin, comparativ cu o națiune ce respiră fotbal. Totul avea să se schimbe. Definitiv.

Cu o națională construită pe scheletul Barcelonei, dar în care străluceau și jucători precum Iker Casillas, Sergio Ramos sau Xabi Alonso, Spania avea să devină campioană europeană în 2008. Puyol a fost selectat în lotul pentru turneul final și a fost om de bază. A bifat 90 de minute în finala, 90 de minute în semifinală și 120 în sferturi. „Plămânul” apărării. Luptătoul care făcea „treaba murdară”.

Valabil și pentru Africa de Sud 2010. Din postură de campioni europeni, spaniolii s-au încununa campionii supremi ai lumii în Africa. Aceștia au trecut, pe rând, de Honduras, Chile, Portugalia, Paraguay, Germania și Olanda. Au pierdut doar în primul meci, contra Elveției. Carles Puyol a jucat în fiecare meci, aproape toate minutele. În sfertul cu Paraguay nu a bifat „decât” 84 de minute din 90. În semifinala cu Germania, Puyol a marcat golul decisiv și a trimis echipa în prima (și singura până acum) finală de Cupă Mondială pentru Spania.

La pauză l-am întrebat pe Xavi de ce joacă toate loviturile de colț scurt. I-am zis că putem pune în pericol poarta lor, dacă batem lung. Mi-a zis că primul corner din a doua repriză îl va bate lung, în careu. I-am zis să bată în careu, voi urmări mingea și voi marca. Sau, în cel mai rău caz, nemții vor intra cu mingea în poartă. Ceva se va întâmpla oricum. Din fericire, am marcat și ne-am calificat”.

13 ani de echipă națională, 100 de partide, 3 goluri, un trofeu european și unul mondial. Se poate spune că acesta și-a servit cum trebuie țara.

Puyol, OMUL, și retragerea din fotbalul profesionist

Carles Puyol este fără dar și poate un adevărat căpitan. Pe teren, în afara lui. Un fotbalist de clasă mondială. Unul dintre cei mai buni fundași din istorie. Un exemplu al fair-play-ului. Din nefericire, accidentările l-au chinuit pe acesta, mai ales spre sfârșitul carierei. A ratat turneul final al Campionatului European din 2012, unde Spania și-a apărat titlul european. S-a retras definitiv în 2014, deși avea contract cu Barcelona până în 2016. A spus că nu vrea să păcălească pe nimeni și că e mai bine să se retragă, simțind că nu mai poate.

Într-o zi, Puyol de-abia revenise la antrenamente după o accidentare. Când a pășit pe gazon, i-am zis „Bine ai revenit, Căpitane!”. Replica lui? „Taci din gură și concentrează-te la antrenament!” sunt cuvintele lui Pique. Cei doi au format un parteneriat atât la Barcelona, cât și la echipa națională. De asemenea, Puyol l-a luat sub aripa sa pe Gerard Pique, iar cel din urmă a devenit unul dintre cei mai buni fundași din lume, iar, cu fiecare ocazie, acesta ține să amintească influența lui Puyol asupra lui, dar mai ales OMUL care era Puyol în vestiar.

Într-o partidă din 2013, în prima manșă a semifinalei Cupei Regelui, dintre Barcelona și Real Madrid, la un corner al madrilenilor, o brichetă a zburat din peluză către Pique, aflat la prima bară. Acesta a ridicat-o de la pământ și a vrut să i-o arate arbitrului, dar Puyol, aflat lângă el, i-a luat-o din mână, i-a aruncat-o și i-a transmis să se concentreze la joc. Cazul „Bricheta”, varianta catalană. Ăsta era Puyol. Mai mult decât un jucător.

Mai mult decât un jucător și căpitan

Carles Puyol ar trebui să fie un exemplu pentru orice persoană, fată sau băiat, care dorește să se apuce de sport. Fie că este vorba de fotbal, handbal, rugby sau baschet. La sfârșit, trebuie să fii fair-play și să ai puterea să strângi mâna adversarului. Carles Puyol a fost acest gen de sportiv, dar și mai mult. În 2011, Barcelona s-a impus în finala Ligii Campionilor de pe stadionul „Wembley”, 3-1, în fața celor de la Manchester United. La festivitatea de premiere, în calitate de căpitan, acesta ar fi trebuit să ridice trofeul deasupra capului. Totuși, acesta a preferat să îi înmâneze banderola de căpitan lui Eric Abidal. Francezul fusese diagnosticat cu cancer la ficat și absentase o bună perioadă de pe gazon.

Recuperat complet și revenit în acțiune, Carles Puyol i-a permis acestuia să ridice trofeul Ligii Campionilor deasupra capului. Eric Abidal a jucat alături de Puyol, la Barcelona, în perioada 2007-2013. Cei doi au împărțit vestiarul pentru o bună bucată de timp, au obținut trofee și performanțe împreună. De multe ori, aceștia au fost baza apărării catalane, alături de Gerard Pique.

„Nu câștigasem nimic de ani buni la Barcelona. După, Ronaldinho a venit. E cel mai important jucător din istoria noastră”

Coleg cu jucători mari la Barcelona, de la Messi, Iniesta și până la Xavi, Carles Puyol a vorbit despre influența pe care a avut-o Ronaldinho la Barcelona. „Dințosul” este considerat cel mai mare fotbalist din istoria clubului catalan, de către Puyol.

În 2010, într-un meci amical dinaintea începerii sezonului contând pentru trofeul „Joao Gamper”, FC Barcelona întâlnea pe AC Milan. În componența italienilor era și Ronaldinho, fost la Barcelona. La poza de la începutul partidei, cu echipa de start, Carles Puyol l-a invitat și pe brazilian să facă poză alături de catalani, chiar dacă îmbrăca tricoul altei echipe. Anii petrecuți împreună, precum și respectul imens pe care i-l poartă acestuia nu pot fi măsurate în cuvinte. La sfârșitul partidei, Barcelona a câștigat. Puyol, în calitate de căpitan, a ridicat trofeul de campion deasupra capului, dar, după, acesta i l-a înmânat lui Ronaldinho, cel care a scris istorie pentru echipa catalanilor.

Mai mult, într-un meci jucat în 2012, Barcelona a învins, fără drept de apel, pe Rayo Vallecano. Catalanii s-au impus cu 7-0, dar, la un gol marcat de aceștia, Dani Alves și Thiago Alcantara s-au bucurat exagerat. Carles Puyol a venit, în sprint, către ei, oprindu-i din a se mai bucura excesiv, arătând respect pentru adversarii săi. Ăsta era Carles Puyol. Un monument de seriozitate în fiecare secundă a meciului.

Concluziile

În ceea ce privește un jucător ca Puyol, cuvintele sunt de prisos. Căpitan, lider, „big brother”. Puyol este sinonim cu seriozitatea, cu determinarea, cu ambiția de a nu renunța niciodată, nici măcar când este cel mai greu. Moștenirea sa se întinde departe de terenul de fotbal. Acesta a fost un mare OM, în primul rând. Acesta a suportat toate costurile pentru operația și tratamentul lui Miki Roque, cel care a trecut în neființă după o lungă luptă cu cancerul. Singura legătură dintre cei doi era faptul că mama lui Ruqoe provenea din același oraș cu Puyol. Din nefericire, deznodământul a fost unul trist.

Ești cel mai profesionist jucător alături de care am împărțit un vestiar” au fost cuvintele lu Xavi pentru Puyol.

593 de partide la Barcelona, 100 la naționala Spaniei, peste 20 de trofee majore și o moștenire pe care nimeni nu o poate contesta.

Nu am avut niciodată tehnica lui Romario, viteza lui Overmars sau forța lui Kluivert. Totuși, am muncit mai mult decât toți trei. Am fost ca un student nu atât de deștept, dar care se pregătea pentru examene și într-un final reușea”

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Carles Puyol, simbol al Barcelonei și a tot ceea e înseamnă fair-play.