Primită cu euforie giuleșteană și frenezie jurnalistică, cooptarea lui Dan Șucu în acționariatul Rapidului a adus o benă de optimism sub niturile ruginite ale bătrânului pod Grant. Stadion nou, antrenor la modă, investitor – vedetă. „Leu” cu mulți euro în conturi. „Dan Șucu ăsta ești”… noul Berlusconi din Giulești! Ahoe. Pentru faima lui nea George. George Copos, nu Tudor George, hirsutul boem, fost jucător de rugby la Grivița, poet, baladist, cel care își semna rimele cu un strigăt din vechea Troie. Ahoe. Sublim vagabond al bordurilor bucureștene. Prieten cu toți. Dar mai ales, într-o dulce și acidă camaraderie, cu stacana.
Închidem paranteza nostalgiilor. Dan Șucu a avut o prezentare efervescentă. Cu verb, cifre, fraze culese și, mai ales, picanterii cum „Potcoava” a gustat de la aristocrați și până la huligani. Fotbalul românesc pare că și-a găsit un nou personaj. La fel și presa care a stors, hulpavă, până la ultima virgulă, tot discursul inaugural al patronului de la Mobexpert. Patronul de la Mobexpert… . Urmează Regele mobilei. După Revoluție, Rapid și-a trăit farmecul vieții de la șeful de la Ana, apoi a urmat boss-ul Dorna, șeful de la Hanul Vlăsiei, apă Azuga și fascinația puterii s-a transformat în praf de faliment. Cine își mai aduce aminte de risipa lui Taher sau de ghiulurile lui Cristescu, de priceperea graseiatului Valvis sau de buzunarele întorse pe dos, în arcul urechilor de elefant, ale lui George Copos?
Însă tot din pielea tobelor, Rapidul a renăscut. Au fost smocuri de „D”, arșițele și crivățul eșalonului terț, dimineți în „B”, apoi… „oli, ola a intrat Rapidu-n A”. Acum, Dan Șucu emite așchiile unei promisiuni: titlul în Giulești. Suprem dor, deasă amăgire. În prezent avem bugete, planuri de investiție și războaie pornite din vâlvătaia amigdalelor.
Până atunci, o investiție este clară în avântul domnului Dan Șucu în această lume emoțională în care a intrat. În juniori. Baza Coresi, urmează Baza Contructorul și, se aude, chiar ProRapid. Șucu și-a făcut intrarea în fotbal pe ușa corectă. Pe poarta fotbalului juvenil. Până acum, cu un plonjon fără regrete în spuma trufiei, toți oamenii care au investit în fotbal prin negura tranziției noastre, s-au expus, neștiutori și plini de ei, în mirajul ratingului. Nu! În fotbal, orice podium se construiește de la fundație. Aici, Dan Șucu lucrează cu lemnul lui. În plus, de rating pare, deja, alintat.
Fotbalul, în cele mai multe cazuri, ne-a trimis figurile de costum lângă bec, pe paturi suprapuse, la Rahova, Jilava sau Poarta Albă. Tot fotbalul ne propune figuri noi. Varga, Rotaru, Angelescu. Șucu. Din păcate, satisfacțiile ne-au părăsit și avem bucurii sărace, în incintă. Și războaiele ne sunt la fel. Între noi. De la Dan Șucu, ultimul intrat în hora microbului, mi-aș dori un singur lucru. Să-l văd în loja stadionului și la Imperiul Leilor. Atât. Altfel, o singură frază o să-l mai poată scăpa din jungla acrobatică a vulgului fotbalului românesc: „Mulțumesc! Nu o să investesc. Eu decid să mă retrag…”.