Când înfrângerile ne umplu de optimism

Aproape că jubilăm după 0-1 cu Bosnia. Aplaudăm, sărim în sus chiuim de bucurie că a fost mai bine decât la 0-2 cu Muntenegru!

Deși România a mai pierdut un meci, deși n-a dat gol vreme de peste 180 de minute, deși șansele de a obține ceva de la această Ligă a Națiunilor aproape că s-au anulat, de vreme ce suntem lanterna roșie autoritară a grupei, ideea noastră principală de după fluierul final al meciului de la Zenica e aceea de a scoate în evidență că am jucat mai bine decât la Podgorica, cu trei zile mai devreme.

Cele trei ocazii au fost două

Să ne luăm după cifre? Hai să ne luăm. Ele spun că Bosnia a avut 58 la sută posesie, noi doar 42 la sută. Cât de bun ești atunci când adversaruii au mingea mai mult decât o ai tu? La șuturi pe poară a fost echilibru, trei noi, două ei. Iar ”mulțimea de ocazii” cu care defilăm au fost de fapt doar două, pe care nouă ne-a convenit să le transformăm în trei. Cea mare de tot a lui Pușcaș, apoi ceea în care la interval de o secundă, Pușcaș și Burcă au greșit ținta. Totul în prima repriză, pentru că după pauză, când a intrat Pjanic și a luat în stăpânire centrul terenului, noi n-am mai produs mare lucru în ofensivă. Am reușit în schimb să greșim (din nou!) în apărare, iar asta ne-a costat.

Naționala Bosniei, sancționată de UEFA după meciul cu România. Ce au scandat fanii gazdelor împotriva…

Alte probleme pentru Edi Iordănescu după înfrângerile cu Muntenegru și Bosnia. Selecționerul este acuzat că…

Lipsa valorii, constanta noastră

Ceva a legat totuși cele două înfrângeri din spațiul ex-iugoslav. Atât în cea în care am admis că am jucat foarte prost, în Muntenegru, cât și în cea ale cărei valențe calitative le supralicităm, în Bosnia, am dovedit plenar că nu avem valoare. Că ne lipsesc jucătorii de nivel înalt, din campionate puternice. Am defilat cu oameni de mîna a treia pe plan internațional, pentru că nu avem alții. Muntenegrenii, chiar și fără Savic și Jovetic, ni l-au contrapus totuși pe Marusic, care vine de la Lazio. Bosniacii, pe Dzeko de la Inter, pe Pjanic de la Beșitktaș (dar împrumutat acolo de Barcelona), pe Kolasinac de la Marseille, până de curând la Arsenal. Noi am mers la luptă cu steagurile din dotare: Atromitos, Gaziantep, Pisa, Fehervar, plus plăpândul campionat intern. În această comparațiee, până și argumentele Sassuolo, Cagliari și Galatasaray (unde Cicâldău joacă foarte puțin) își pierd mult din forță.

Simptome extinse

Găsind diagnosticul eșecurilor primei reprezentative în lipsa acută de valoare individuală a componenților ei, extindem semnele bolii la întregul nostru fotbal. Observăm că selecționata noastră de tineret (rod al luminoasei reguli U21 impuse de FRF) a pierdut și ea două meciuri amicale în fața unor adversari care nu fac în niciun caz parte din aristocrația fotbalului european, Georgia (0-2) și Slovacia (3-4). În cel de-a doilea meci am condus cu 3-1, dar am primit pe final golurile care ne-au pecetluit înfrângerea. De aici reiese nu doar că ne lipsește nivelul individual, ci suferim și în plan mental, ne prăbușim, intrăm în panică, în fine, manifestăm exact acele simptome care definesc fără echivoc lipsa valorii.

Când o să și câștigăm

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Până sâmbătă, când Finlanda ne va trece pragul, vom trăi în mijlocul acestei himere a saltului calitativ dat de Zenica în comparație cu Podgorica. Vom fi optimiști, cum s-ar zice. Ne vom umple plămânii cu aerul unei înfrângeri decente, pe care noi îl vom considera proaspăt, binefcăcător. Când ajungi să lauzi o înfrângere, înseamnă că mai ai foarte mult până când te vei întâlni cu victoria.