Dinamo a debutat victorios-eroic în campionat tocmai pentru a ne arăta cât de rău o duce în realitate.
Acest 3-2 cu Voluntari (totuși, cu o echipă din Ilfov, nu din Bundesliga sau Seie A) scoate la iveală toate suferințele unui club care face toate eforturile să ne arate că încă respiră și trăiește. Însă în spatele mult-savuratei euforii curge suferința, iar cei care ar trebui s-o înlăture nu fac altceva decât să încerce să-și justifice inutilitatea prezenței în peisaj.
Povestea echipamentului verde o știm deja. Ni s-a spus că nu existau destule tricouri roș-albe (or fi plecat Fabbrinni, Puljic, Nemec et comp cu ele?) și că setul nou încă e la inscripționat. Inacceptabile toate aceste justificări. În deplasare poți să joci oricum, în bleumarin cu picățele, în roz-bombon, în fuscia cu dungi magenta, cum vrei, însă acasă trebuie să apari tot timpul în culorile tradiționale. Nu s-o fi găsit în tot clubul, la echipa a doua sau la juniori, un set de echipament alb-roșu? Adăugat la decreptitudintea fizică și morală a stadionului (gazon jupuit, tribune insalubre) amănuntul vestimentar neinspirat sugerează încropeala, lucrul făcut pe picior, cum o fi, la ce-o ieși…
Dacă îngrijorarea lui Paul Anton, limpede chiar și după această victorie eroică, a părut normală, logosul ”de după” al președintelui Mureșan a fost lamentabil. Să spui că rezolvi în câteva zile problema interdicției la transferuri înseamnă în cel mai bun caz să te hazardezi. Cum o rezolvi altfel decât plătindu-i pe cei neplătiți, care au depus memorii și au generat această stare de fapt? Și de unde-i plătești? Cu ce? Aberația de mai sus a fost întrecută doar de fraza că Puljic a făcut bine că a plecat, că oricum comisese vreo șase penaltyuri în sezonul trecut. Păi de-aia a plecat Puljic, că a comis șase penaltyuri? De-aia au plecat Nemec, Fabbrinni și ceilalți, că n-au avut realizări? Nu, oamenii aceștia, care te-au ajutat să scapi de retrogradare, au plecat pentru că n-au mai fost plătiți, nu din alte cauze.
Neîntrebuințat în scopuri tehnico-tactice vreme de un cincinal, Dario Bonetti a arătat în discursul său că-i lipsesc nu numai meciurile antrenate, ci și știința de a vorbi după ele. A bălmăjit ceva, că n-a făcut decât șase antrenamente. Bine că n-a apucat să facă mai multe, că strica și ceea ce încă merge! Apoi a spus că Sorescu e un jucător de Formula 1.
Declarație de chibiț, nu de antrenor pus să vorbească despre jocul echipei sale, pe care a bramburit-o la început cu Filip în centru-dreapta și cu Sorescu rătăcit pe undeva prin partea stângă, de unde n-ar fi dat niciodată trei goluri. Când te bazezi doar pe miracolul de la Liberec înfăptuit în urmă cu mai bine de un deceniu, înseamnă că nu te prea bazezi pe nimic. Poate doar pe atașamentul suporterilor, dar își vor da și aceștia seama în curând că un antrenor care nu e solicitat de absolut nimeni vreme de cinci ani e, de fapt, doar un fost antrenor.
Povestea asta cu timpul care va rezolva lucrurile nu prea e valabilă. În cazul lui Dinamo cel mai probabil e ca timpul să le strice în loc să le rezolve. E mult mai plauzibil ca mai repede decât să se ridice interdicția de a se legtima, să se mai piardă câte ceva din lotul actual. Anton e pe picior de plecare, după prestația aceasta ”de Formula 1” nu e exclus să plece și Sorescu și atunci cine mai dă trei goluri?
Plus că nu găsești în fiecare zi niște ageamii precum cei de la Voluntari, care să se laude că vor câștiga la șapte-opt goluri diferență un meci pe care în cele din urmă aveau să-l piardă!