August la Bilbao și în arșița Clinceniului, după 5 ani și-o zi. Cronica primului meci din istorie pentru Dinamo în Liga 2

În joia europeană pentru Craiova și Sepsi, la Clinceni joacă Dinamo în Liga 2. Culmea, pe stadionul unei prăbușiri recente care o depășește pe cea alb-roșie. Startul de sezon are Progresul Spartac București, nou-promovată, drept gazdă.

Iar duelul lor seamănă înspăimântător de mult cu versurile lui Nichita, cântate de Alifantis: “Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, / Două culori ce nu s-au văzut niciodată / Una foarte de jos, întoarsă spre pământ, / Una foarte de sus, aproape ruptă…”

Arată Dinamo a echipă capabilă să revină după retrogradarea istorică? E întrebarea tribunelor. Poate Progresul, după ce în 2020 a scos Rapidul din Cupă, iar în 2021 pe Steaua, să învingă și pe Dinamo, la debutul amândurora în L2? Asta e întrebarea lui Andrei Erimia, antrenorul absolvent de Comerț la ASE, patron-manager-tehnician.

Depoul Dinamo

“Asta a fost ideea, așa am vrut să-i batem”. Kopic dezvăluie cum a gândit pentru…

„Gol valabil. Mai departe, să ne spună cei de la VAR”. Dani Coman atacă după…

În căldura ilfoveană, gazdele îl folosesc pe Luca Florică, rapidistul împrumutat care a trecut și pe la Amiens. În rest, echipă sudată, fără revoluții de mercato. Nu era suficient că Dinamo e aidoma unei gări sărace dintr-o călătorie fără zenit și nadir, uite că și primul 11 de azi sună ca un depou. Oncescu, Țone și Bordușanu la 17 ani, trenuri tinere așteptând convulsiv harta unei glorii. Lazăr, Moura și Buhăescu, spre 34 de ani, vagoane care n-au confirmat în nicio gară mare.

Primul sfert de oră e cu dus și întors. Oncescu parcă a băut apă după Eșanu, degajează în Tudorache, dar progresistul are 21 de ani și a mai jucat la Afumați. Nu profită. Pe contră, Moura încearcă o foarfecă, blocată. Tribunele cer henț. Nu e VAR, aici e Liga 2. Dinamo a plecat de la aproape mistica întâlnire cu VAR-ul. Poate îl va găsi mai funcțional, când va fi să fie.

Progresul pare “mai echipă”, dar o slăbesc tracul și tinerețea. Presing organizat, ținută fizică bună. Dar cam atât. Dinamo trece la control prin experiența unor jucători. Și prin valoarea unora. Dar scârțâie după vreo două pase. La pauza de hidratare după doar 17 minute, Burcă e surescitat, Erimia trăiește cumva cu băieții lui bucuria unei competiții noi și fotbalul, pur și simplu.

La 17 ani, primul gol spre renaștere?

Nu sunt mari ocazii. Dacă zeul fotbalului ar recompensa fiecare 10.000 de glasuri care cântă pentru Dinamo cu un fotbalist, “câinii” ar avea echipă de promovare. Acum arată peste Progesul Spartac, dar nu mult. Și Progresul vine din L3!

După ce Florică trimite un șut-centrare cu efect exterior pe lângă poartă (26), deschide scorul Dinamo. Lixandru îl pierde pe Bordușanu și puștiul de 17 ani marchează pe lângă Ciontoș. Imediat, Amzăr, 19 ani, șutează “moale” din unghi. Uite, tot copiii salvează situația, trenuri flămânde pentru gări visate! La 5 minute distanță, Neluț Roșu, cu toată experiența, preia prost, singur la 11 metri…

Apărarea “câinilor” e atacul Progresului

Dinamo domină, dar nu stăpânește. Dă senzația că poate doar din nume să facă totul. Steril, jocul se echilibrează. Progresiștii lasă impresia că înțeleg mai bine, în concret, sloganul competiției, “Marea performanță începe aici”. Sunt mai adaptați începutului decât dinamoviștii, renașterii. Cu toată diferența de valoare.

Încă o pauză de hidratare. Progresul intră la cabine cu o singură ocazie mare, șutul speriat al lui Șandru din 10 metri se oprește în fundași. Până la urmă, Oncescu, Giafer și Amzăr (bun ofensiv), cu ezitările lor, sunt cele mai mari pericole pentru Dinamo. Ca să profite, Spartac are nevoie doar de mai multă încrâncenare și încredere din Sparta.

Iar la 19 ani, primul “roșu” în L2…

Încâlcit și fracturat, e totuși prima etapă, revine fotbalul reprizei secunde. Jucătorii lui Burcă nu construiesc mai nimic, ceilalți forțează stilul lor de circuite tihnite, dar care nu conțin astăzi și elementul de eficacitate. Mingea e mai mult în afara terenului. Faulturi peste faulturi.
Amzăr îl împinge prostește pe Florică, deși Oncescu ieșise să prindă mingea, spre linia careului mare. Lixandru trimite însă lovitura liberă în zid (64). Petcu reia din prima, de la 16 metri, puternic și departe (67). Dinamo parcă ține de rezultat. Dar are ce-i trebuie? Și se merită, din prima etapă, să faci asta o repriză întreagă?

Cum nimic nu se evidențiează, Amzăr ia al doilea cartonaș galben, meritat. Că tot lăudam speranțele dinamoviste, uite că pe umerii vagoanelor bătrâne ajung să stea finalurile de călătorie când deraiază trenurile tinere…

Greu, dar așa se spune că sunt începuturile, nu?

Mai sunt 14 minute. Dinamo n-a căutat încăpățânat un al doilea gol. Ține bine de minge acum, mai trage și de timp, Giafer se tăvălește cu crampe, e arsenalul celei care vine totuși din prima ligă în fața unei limitări care nici nu știi cât ține de mental și cât de fotbal, la adversari. Intră Andrei Matei, atacant de 18 ani pentru ultimele 5 minute la Progresul.

Gazdele atacă dar nimic nu e limpede, ar fi asediu dacă ar fi și-un dram de inspirație. Dinamo câștigă. Greu, cum-necum. Dar e primul meci oficial din acest sezon al unei echipe care trăiește împotriva multor pronosticuri. Iar promovările se fac din puncte.
Acum 5 ani și o zi, Dinamo juca pe “Catedrala” San Mames. Era 3 august 2017, ultimul meci în Europa, cu Bilbao. Azi, la Clinceni, se așteaptă seara izbăvitoare peste caniculă și Liga 2.

A fost 0-3 cu bascii atunci, după 1-1 la București. Acum, alb-roșii au învins chinuit pe Progresul Spartac venită din L3. De la Muniain, Laporte și Inaki Wiliams, au ajuns la Ciontoș, Leafu și Parfeon. Să mă ierte băieții lui Andrei Erimia, omul-club al unui proiect “jos pălăria”, plecat cu inimă și inspirație de la zero absolut.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...