”Curajul nebunesc de a descoperi că să câștigi totul nu e totul”. Acesta ar fi trebuit să fie titlul acestei opinii, dacă nu l-aș fi schimbat. Dar l-am schimbat, pentru că retragerea șocantă a lui Ashleigh Barty le-a dat prilejul românilor să comenteze… tot despre Simona Halep.
Șocant. Da, în cazul de față chiar cred că ne este permisă folosirea acestui cuvânt îmbâcsit și mult prea folosit în presa românească. Ashleigh Barty s-a retras din tenis chiar în culmea gloriei, din postura de numărul 1 mondial, la doar 25 de ani! Iar asta e șocant. Specialiștii spun că nu e chiar o surpriză, ținând cont că sportiva din Australia se mai retrăsese o dată din sport, pentru un an și jumătate. Acuzase depresia, pe care a învins-o, a revenit în circuit și a bătut cam tot ce se putea bate.
Ea ne asigură însă că de data asta va fi altfel: ”Știu că m-am mai retras o dată, dar e un sentiment foarte diferit. Simt că de data asta este momentul potrivit și că e timpul pentru mine să las racheta din mână ca să-mi pot urmări alte vise”. Deci, pare-se că acum nu depresia a fost de vină. Dar ce? Oricare ar fi răspunsul, ca să te retragi la doar 25 de ani, în plină glorie sportivă, ai nevoie de un curaj frate cu nebunia!
Vă dați seama prin ce trebuie să treci în carieră, în ce fel reușești să ajungi să vezi viața, ca să fii în stare să decizi asta? Și cât de împăcat să fii cu decizia ta, cu tine, ca să mergi până la capăt… Asta mi se pare mai tare decât orice turneu de Grand Slam câștigat. Iar faptul că s-a retras înainte de a-și îndeplini marele vis, acela de a câștiga Wimbledonul, deși cu siguranță i-ar fi stat la îndemână în anii ce vin, mi se pare și mai tare! Este dovada clară că un al vis al vieții ei, fără legătură cu tenisul, a fost mai important.
”S-a săturat de câți bani a câștigat. De-aia s-a lăsat”. Poate. 28 de milioane de dolari doar din tenis, plus alte câteva zeci pe lângă, par a fi suficienți. Și cred că sunt. Dar aici nu mai poate fi vorba despre bani! Sigur, e mai ușor să îți dai demisia când ești milionar, decât atunci când nu ai 10 lei în buzunar. Dar pe principiul ăsta, mulți sportivi ar trebui să se lasă până la 25 de ani.
”S-a lăsat când era sus. Dar e mai greu să te menții, decât să ajungi în top”. Merge și asta. Dar, totuși, Ash era de 3 ani în vârf și nu dădea semne că va pica prea curând. Mai degrabă cred că ne arată presiunea uriașă la care sunt supuși acești sportivi, mulți dintre ei încă din adolescență! ”Bine, dar câștigă milioane! Ăsta e riscul meseriei!”. Corect, așa e. Dar iată că, așa cum unii rezistă până la 37, 38, 40 de ani, alții clachează sau aleg să spună ”Stop joc” în plină glorie. Ca Barty.
Ei, da, când s-a ajuns la milioane, românașii patrioți au sărit pe clienta lor preferată: Simona Halep. ”Ia uite, că Halep nu se lasă. Nu se mai satură de bani”. ”De-aia câștigă Halep, că se încăpățânează să joace, când altele mai bune se lasă”. Și nu mai continui, că iar mi se ridică tensiunea… Oameni buni, tot ce trebuie să înțelegeți este că fiecare dintre noi este diferit. Unul e mai ambițios, altul vrea mai mulți bani, un altul evoluează spiritual și începe să vadă viața diferit. Cine are dreptate? Dar cine suntem noi să spunem cine are dreptate?
Nu dau sfaturi, dar vă spun doar atât: să ne bucurăm cât de mult putem de aceste fete minunate, Simona, Sorana, Irina, Jacqueline, Gabi, Miki, Raluca sau Ana! Și, dacă putem, să nu o judecăm pe Ash… Ba din contra, să o felicităm. Felicitări, Ashleigh Barty! Succes în a fi oricine vrei tu să fii de azi înainte!