Dinamo rămâne în prima ligă după returul de la Miercurea Ciuc, dar a fost o seară amară pentru suflarea dinamovistă.
Dinamo mergea foarte încrezătoare la Miercurea Ciuc înainte de retur. după 2-0 pe Arena Națională. Proporțiile scorului puteau fi altele dacă lipsa de eficiență în fața porții nu și-ar fi spus cuvântul. O diferență clară de valoare între cele două formații, dar asta era pe hârtie. Realitatea a fost cu totul alta.
Meciul de luni seară de la Miercurea Ciuc a fost sinteza perfectă a unui sezon precum cel care tocmai s-a încheiat. Un Dinamo incapabil să joace ceea ce așteaptă sutele de mii de fani. Oricine ar fi prevăzut un scenariu al partidei, nu știu dacă și-ar fi imaginat echipa cu 37% posesie, un Dinamo cu o singură tentativă de ocazie, cu Miercurea Ciuc atacând în primele 70 de minute din toate direcțiile. Ciucanii au văzut poarta lui Adnan Golubovic drept loc de tragere, au și marcat un gol ireal, anulat pentru un offside de câțiva centimetri. Probabil, în sinea noastră, nu vrem să ne gândim cum s-ar fi scris istoria meciului dacă Miercurea Ciuc avea 1-0 în minutul 15 sau Jebari nu ar fi părăsit terenul accidentat. Ori dacă în față nu era Ciuc, dacă erau Corvinul sau Slobozia?
Meciul de ieri a fost final de drum pentru o parte dintre jucători, nu greșesc când îl includ și pe Pavicic în această categorie. Schimbat la pauză, cu siguranță gândul lui era la vacanță și la următoarea destinație. Dar nu a fost singurul. Dacă este să fim corecți, dacă un suporter neutru se uita la meciul de la Miercurea Ciuc, fără a cunoaște veun detaliu despre combatante, nu ar fi spus că Dinamo este echipa de prima ligă. Dinamo a fost tot sezonul la granița între a fi echipa de liga secundă și echipa de primul eșalon. Ultima impresie contează și Dinamo a provocat o ultimă decepție a sezonului.
De aceea și reacția de la finalul meciului nu a fost una de sărbătoare în rândul fanilor, a fost o menținere tristă în prima ligă, de uitat. Orice ar spune Zeljko Kopic, Dinamo nu a jucat să câștige, ceea ce infirmă tot ce mi-a spus după meciul din tur, faptul că Dinamo va juca la victorie. Dinamo a jucat să nu primească iar gol, a jucat să se apere și nu este o manieră onorabilă. În față nu a fost o forță, nici măcar a ligii secunde, a fost ultima clasată din play-offul ligii secunde.
Demn de Dinamo nu a fost nici ce s-a întâmplat după meci, cu sărbătoarea live din autocar. Genul de momente care ne fac să realizăm cât de mare este prăpastia între așteptările suporterului dinamovist, în comparația cu așteptările jucătorilor, mulțumiți de salvarea de la retrogradare, de obținerea primei de obiectiv. Sărbătoarea nu a fost privată, în momentul în care postezi live, este în văzul tuturor și reacțiile au fost pe măsură. Încă o dovadă că reconstrucția nu trebuie să se oprească la birouri, ori la nivelul băncii tehnice.
Dinamo nu are liniște și nici pauză, vacanța este una relativă, mai degrabă pentru jucători, dar la birouri va fi multă agitație, acum este timpul pentru concluzii, analize, rapoarte, dar și decizii. Dinamo a ajuns din nou la baraj și cineva trebuie să își asume acest eșec sportiv. Nu hazardul, nu întâmplarea, au dus la acest deznodământ. Dinamo a fost victima propriei neputințe și dacă performanța vrea să reintre în vocabular, trebuie ca Dinamo să se comporte ca un club profesionist și să aducă oameni de fotbal.
Dinamo nu are director sportiv și nu se poate prezenta așa în 2024. Cine va lua deciziile pe plan sportiv, cine și le asumă? Andrei Nicolescu, Eugen Voicu? Vor numi între timp un om de fotbal care să ia aceste hotărâri? Cine lucrează la proiectul sportiv Dinamo?
Într-o lună și jumătate începe sezonul următor al primei ligi, sunt multe lucruri de pus la punct între timp și Dinamo nu are timp de respiro. Clepsidra a fost întoarsă și timpul se scurge, va fi un test prin care cei din club vor demonstra dacă au învățat din greșelile trecutului sau dacă noi, dinamoviștii, suntem sortiți să le repetăm an de an, pentru același deznodământ, Dinamo, iar în baraj. Vrem mai mult, ne propunem mai mult? Acțiunile de acum vor dicta.