EXCLUSIV. Din Germania, Marcel Răducanu nu-l menajează pe Mirel Rădoi: „Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar naționala e o pălărie prea mare pentru el”

În vârstă de 66 de ani, fostul internațional stelist, fugit în Germania în 1981, se teme ca România să nu încaseze o înfrângere drastică la Hamburg în partida cu nemții, programată vineri, 8 octombrie, ora 21:45, în preliminariile CM 2022. Crede că ar fi sinucidere să ne blocăm în defensivă și-și arată dezamăgirea că FRF îl ocolește constant: ”Nu m-au sunat nici măcar să mă invite la meci”

– Domnule Răducanu, urmează Germania – România la Hamburg, ce-i așteaptă pe ”tricolori” la această deplasare?

– O echipă a Germaniei aflată într-o formă extraordinară, căreia noul selecționer i-a dat alt suflu. Nu știu ce s-a întâmplat în finalul mandatului lui Low, jucătorii probabil nu mai ascultau știind că se va schimba antrenorul, dar Flick a translatat la națională ceea ce a produs și la Bayern. Adică un stil excepțional de a motiva grupul, atitudine, comunicare foarte bună cu fotbaliștii, arta de a insufla mereu spiritul victoriei într-un lot oricum foarte puternic.

– Are, într-adevăr, un început de mandat fulminant ofensiv: 2-0 cu Liechtenstein, 6-0 cu Armenia, 4-0 cu Islanda.

Idol la Rangers, Ianis Hagi se întoarce triumfal în Scoția. Fanii au fost în al…

România – Armenia 1-0. Revenire cu noroc în „Templu”. Naționala urcă pe locul 2 și…

– Da, trei partide câștigate en-fanfare, chiar dacă, e adevărat, în fața unor adversari modești. Dar asta e grupa, Germania defilează, cu șase-șapte jucători fantastici de la Bayern, care se vor regăsi, probabil, și în echipa contra României. Sincer, mie mi-e frică să nu ne dea și nouă multe, dacă se supără puțin! E o formație cu o dinamică incredibilă, fără un vârf clasic, de genul Klinsmann sau Klose. Apare acolo când Werner, când Gnabry, când Sane, o mobilitate foarte greu de contracarat de fundași. Goretzka vine și el cu forță de pătrundere și cu șuturi la poartă extrem de periculoase.

Rețeta pentru o surpriză: ”Ei o zi nasoală, noi zmei”

– Cum ar trebui să abordăm partida din 8 octombrie?

– Un singur lucru știu clar: dacă stăm doar să ne apărăm, n-avem nicio șansă! E greu până cade primul gol, dar apoi ești obligat să ieși la joc, să te deschizi, să lași spații, adică suficient să te mai prindă nemții de vreo două-trei ori. Soluția ideală ar fi ca Germania să aibă o zi nasoală, iar noi să fim zmei. Greu să se întâmple însă asta! Sigur, m-aș bucura să scoatem un rezultat bun la Hamburg, unde trebuie să jucăm fără frică.

– Ce vă mai spune naționala de azi a României?

– N-aș zice că am fost minunați în ultimele trei jocuri, dar contează rezultatele. Adică cele șapte puncte obținute. Rădoi încearcă și el să facă ceva cu materialul avut la dispoziție, dar asta e valoarea fotbalului românesc, n-ai de unde să iei alții mai buni! Aștept acum să văd un moment decisiv de la Ianis Hagi, Mitriță știe și el bine cu mingea în dueluri unu contra unu, poate fructifică Stanciu vreo lovitură liberă. Mai e și băiatul ăsta de la Galata, Moruțan, dar marea noastră problemă e că, la cluburi, ai noștri au un meci bun și cinci proaste, în loc să fie invers. Nu avem constanță.

”Băieții ăștia atâta pot”

– Revin Pușcaș și Keșeru în ofensivă. Pe mâna cui ați merge la Hamburg?

– Nu prea ai cu cine să le pui probleme nemților! Poate cu Keșeru, care are mai multă experiență, simte poarta, e mai periculos, dă bine cu ambele picioare. Și e și om de contraatac, ceea ce va trebui să etalăm cu Germania. Să ne asumăm anumite riscuri, să-i deranjăm pe preluări în zona mediană, să nu-i lăsăm să se desfășoare în voie.

– Vi se pare că avem un ”caz Răzvan Marin” la echipa națională după disputa cu Rădoi de la acțiunea precedentă?

– Pe undeva îi înțeleg pe jucători. Am făcut și eu din astea în carieră. Nu mi-a picat bine, de exemplu, că n-am intrat pe Wembley, cu Anglia, înainte de evadarea din România, în 1981. Antrenorul e însă cel care răspunde de rezultate, iar deciziile lui trebuie respectate. Oricum, am văzut că Marin și-a cerut scuze. Nu cred că trebuie să facem un caz din această poveste trecătoare.

– Una dintre criticile lansate către Rădoi e aceea că n-a putut stabili un schelet al naționalei după un an de mandat. Acceptați acest punct de vedere?

– Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar Rădoi trebuia să stea frumos vreo doi-trei ani la un club, să aștepte, să capete experiență și abia apoi să fie o soluție pentru națională. Dar așa gândesc unii, că nu-i nicio problemă dac ard etapele! El a crezut probabil că va face ceva deosebit la lot, dar nu știu dacă a cântărit foarte bine la capitolul jucători disponibili. Băieții ăștia pur și simplu atâta pot. De unde să ia alții mai buni? I-a rulat, a vrut să se convingă de X sau de Y, n-am văzut niciun meci în care echipa să nu vrea să joace ori să fie împotriva antrenorului, ceea ce ar fi fost rău de tot. Pentru Rădoi e însă o pălărie prea mare, dar văd că nu-l interesează asta. Își vede de drumul lui și, pe undeva, așa trebuie să fii în meseria asta. Altfel te lași, dacă te iei mereu după critici!

”M-am obișnuit să fiu uitat”

– După Germania, urmează Armenia, pe care trebuie s-o batem în finala pentru locul doi. Dacă nu învingem în Ghencea, la trei zile după deplasarea de la Hamburg, ar trebui ca Rădoi să plece, având compromise șansele pentru baraj?

– Important e întâi să nu ne întoarcem cu vreo cinci-șase goluri din Germania și să ai moralul complet șifonat. Iar apoi orice alt rezultat cu Armenia în afara victoriei vor face presa și publicul să pună presiune pentru plecarea selecționerului. Sigur, există, în general, șanse teoretice la calificare până la ultima partidă, cam în toate campaniile, dar firesc ar fi ca Mirel să facă un pas înapoi dacă nu luăm trei puncte cu Armenia. Presupun că-și va da seama singur de lucrul ăsta.

– Ați fost cooptat la un moment dat în Comisia Tehnică FRF, ați plecat, mai aveți conexiuni cu federația?

– Am avut probleme cu sănătatea, n-am putut veni prea des la acel moment. Ultima dată am vorbit cu Sânmărtean, în urmă cu vreo două luni și jumătate. Urma să mă sune Mihai Stoichiță, se retrăsese recent cineva din acea Comisie, dar nu m-a mai căutat nimeni. Găsesc tot timpul motive să mă ocolească. Dar nu sunt supărat, viața merge mai departe. M-am obișnuit să fiu uitat. Nu m-a chemat nimeni nici la inaugurarea Arenei Naționale, nici când s-a deschis noul Ghencea. Doare, dar nu fac un caz din asta.

”Nepotul îmi seamănă leit, are stofă de fotbalist”

– Dar invitație pentru meciul de la Hamburg ați primit?

– Nimic! Nici măcar un telefon să mă întrebe dacă pot să vin. Oricum, nu mai vreau să zbor peste tot, am mult de lucru acasă, îmi trebuie liniște, nu nervi, dar ar fi fost un gest civilizat să fiu invitat la Hamburg. Prefer însă să stau alături de familie, să-l admir pe nepotul meu de 9 ani, Leo, care-mi seamănă leit și e legitimat la un club-pepinieră al Borussiei Dortmund. Are stofă de fotbalist. Când mă uit la el, parcă văd copia mea: aceleași mișcări, același mers, tot cu capul în jos după fiecare gol marcat. Sper să mai trăiesc și eu câțiva ani, să-l văd jucând sus pe la 17-18 ani.

– Cum stați cu sănătatea?

– Bine. Sunt OK după operația la inimă. Chiar la sfârșitul acestei săptămâni am un control la cardiolog, mă sui și pe bicicletă ca să văd cum stau cu efortul. Dar oasele și mușchii mă mai dor. Imediat ”strigă” dacă e frig sau umezeală. N-am cum să scap din cauza celor zece operații suferite de-a lungul anilor.

Șocat de un puști de la FCSB: ”Am început să plâng”

Marcel Răducanu povestește că a avut recent un șoc atunci când la școala sa de fotbal din Germania a venit un puști român, adus de tatăl său, pentru o evaluare: ”Era un copil născut în 2007, care a stat trei ani la Academia lui Hagi, iar acum e la FCSB. Am început să plâng când l-am văzut la treabă. Trăgea cu latul la poartă de la 18 metri. . . Păi, cum să dea goluri dacă nu învață cum să șuteze? L-am trimis imediat acasă, că începuse să sune și clubul după el!”.

Dacă nici din această grupă nu prindem un loc de baraj, atunci n-avem niciun motiv să plângem că nu suntem la Mondiale. Nu te bați cu Germania, dar când ai adversare pentru locul doi pe Islanda, în mare picaj, Macedonia de Nord și Armenia, trebuie să mergi lansat spre calificare”

”E o capcană să ne raportăm la acea victorie cu 5-1 reușită de România în amicalul disputat în Giulești, în 2004. Acolo a fost un accident. Nu ne vom mai întâlni niciodată cu un asemenea rezultat, mai ales în vreun meci oficial”

• 21 de selecții în naționala României a adunat Marcel Răducanu în perioada 1976-1981, înainte să fugă în Occident
• 4 trofee a cucerit Marcel Răducanu în România, toate cu Steaua: 2x titlul național (‘76, ‘78) și 2xCupa României (‘76, ‘79)

A fugit din vestiarul naționalei!

Epopeea în Germania a lui Marcel Răducanu a început în toamna lui 1981, când, în timpul unui turneu efectuat cu echipa națională în RFG, a decis să rămână în Occident. Desemnat cel mai bun jucător al țării în 1980, magicianul Stelei s-a dat accidentat la pauza unui amical Borussia Dortmund – România și a dispărut pur și simplu din vestiarul ”tricolorilor”, fiind așteptat de un prieten cu o mașină în afara stadionului. A cerut azil politic. În țară a fost declarat dezertor, primind o condamnare de 5 ani și jumătate de închisoare, pedeapsă neexecutată niciodată. După un an de suspendare, a semnat cu Borussia Dortumund, unde a rămas timp de șase sezoane, devenind unul dintre jucătorii emblematici din istoria grupării, cu 31 de goluri marcate în 163 de partide.

Clasament grupa J

1. Germania 6 5 0 1 17-2 15
2. Armenia 6 3 2 1 7-9 11
3. România 6 3 1 2 9-6 10
4. Macedonia de Nord 6 2 3 1 11-6 9
5. Islanda 6 1 1 4 6-14 4
6. Liechtenstein 6 0 1 5 2-15 1

Partidele următoare, 8 octombrie: Liechtenstein – Macedonia de Nord, Germania – România, Islanda – Armenia

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...