România nimănui

Prin 1980, la rugămintea unui reporter, nu știu dacă nu era cumva chiar Alexandru Stark, de la Televiziunea Română, Nichita Stănescu a spus că România se poate descrie într-o strofă. “Dacă ar fi să scriu un catren, cel mai frumos catren, dacă ar fi să-l scriu eu, m-aș gândi…măi, cine e cel mai mare din profesie?…Mihai Eminescu…”

Și tot astfel, credea poetul, urmau Nicolae Grigorescu, pentru că ne-a pictat Războiul de Independență, George Enescu, pentru că a compus Rapsodia Română, Constantin Brâncuși, pentru că “ne-a făcut nouă”, zice Nichita, Coloana fără de sfârșit… Așadar, catrenul ar avea patru versuri, unu, doi, trei, patru, spune NIchita, Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuși.

Carevasăzică, aceasta e România. Poetul, Pictorul, Muzicianul și Sculptorul. Frumoasă țară! Iar mai interesant decât acest ciudat și încântător catren este felul în care Nichita Stănescu asociază numele celor patru genii cu acțiunile lor. Iată: e cel mai mare din profesie (Eminescu), ne-a dat primul imaginea luptătorului (Grigorescu), ne-a încântat sufletul scriind (Enescu), ne-a făcut nouă (Brâncuși).

Așadar, ca să poți construi o țară e nevoie de profesie, e nevoie să oferi, să lupți, să încânți suflete, să scrii, să faci pentru oamenii ei ceva. Ca să poți ține o țară.

Atacant nou pentru Farul. Daniel Kiwinda a fost transferat de Gică Hagi

Gică Hagi nu și-a ascuns dezamăgirea după înfrângerea cu Rapid. „Regele” a criticat jocul echipei…

Dar ne-am dus prea sus, hai să coborâm cu picioarele pe pământ, să înțelegem unde suntem și cine suntem azi. Sau nu, hai să rămânem tot acolo, sus, sus de tot, chiar dacă scriem și vorbim despre fotbal. Hai să ne jucăm și noi, deși la Nichita nu e chiar o joacă. Nu doar o joacă.

Uite, dacă oamenii care iubesc legendele sportului românesc ar trebui să scrie un catren, pe modelul poetului, acest catren ar avea patru versuri, unu, doi, trei, patru, adică Nadia, Ilie, Ivan și Simona. Comăneci, Patzaichin, Năstase și Halep.

Dar, dacă ne-am opri numai la fotbal, cum ar suna el? Dumitrache, Dobrin, Balaci, Hagi.

Sau Dumitru, Iordănescu, Belodedici, Adrian Ilie. Sau Baratky, Dinu, Gică Popescu, Chivu. Și teoria meritelor absolute ar continua încă, adăugând în memoria dumneavoastră afectivă zeci de “catrene”. Uite încă unul, Duckadam, Ștefănescu, Mutu, Lăcătuș.

Așa cum și Nichita ar fi mers mai departe cu strofa a doua, Arghezi, Porumbescu, Luchian, Jalea. Au trecut însă anii și am ajuns în 2021, iar cele patru versuri ale României de azi ar fi…chiar așa, care ar putea fi?

Duminică, la primul meci din istoria Euro jucat în țara noastră, la Austria-Macedonia de Nord, Hagi, Gică Popescu, Dorinel Munteanu au primit locuri direct la tribuna a doua, inelul trei, catren șchiop, îmi lipsește al patrulea vers. Politicianul, Ministrul, Procurorul, Polițistul, la VIP, aici nu lipsește niciodată nici un vers, nici un număr, nimeni. Creația tinde spre infinit aici, dar în niciun caz în sensul Coloanei lui Brâncuși, aici e pe orizontală, dar tot cam așa, fără sfârșit.

România, doar ea lipsește, sau e alta, nu mai are vreo legătură cu povestea lui Nichita.

Patruzeci de ani mai târziu, atât a trecut de la înregistrarea interviului, care e pe YouTube, e păcat să nu vă uitați la el, trebuie să mai ținem neapărat minte și că Nichita Stănescu a scris că  “poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.”

Nici România nu prea mai are viață personală. Are ceva, dar, cum să spun, că nu vreau să am probleme, deși parcă aș spune ce soi de viață are, mă rog…tot cu soldați, dar fără poeți și, cu siguranță, fără prea mulți oameni de artă. Arta ne complică existența. Pe cei pe care îi mai are, cât timp o să-i mai aibă, hai, la tribuna a doua, inelul trei! Să facă acolo poze, selfie, conversație, ce vor, doar să nu-i vadă cei aleși de soartă și de sectoarele VIP. Pentru că existența geniilor, câte mai sunt, mă repet, creează amintiri ale verbelor asociate de Marele Blond al literaturii noastre cu excelența: a face, a dărui, a lăsa ceva țării, a lupta pentru ea, a o construi, a o înălța, a compune, a scrie. A juca, aș mai adăuga eu, pentru oamenii ei. A munci pentru ei.

Auziți, dar nu vreți mai bine, cum se zice în popor, să vă recit o poezie? O altă poezie? O cu totul și cu totul altă poezie, pentru o cu totul și cu totul altă lume?

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Aia cu ăla cu ochii de faianță?