După Generația de Aur, pentru fotbalul românesc a urmat o cădere în abis, o deziluzie pentru suporterii care au așteptat din ce în ce mai mult de la eroii lor de pe teren, dar au primit tot mai puțin. În aceste vremuri, mai mult ca niciodată, simțim nevoia unei reinventări, a unei arderi din temelii, care să scoată la suprafață doar esența gloriei de altădată, pe care să construim o altă generație de aur.
Tinerii care nu au avut șansa de a-i vedea la lucru pe Hagi, Popescu sau Ilie Dumitrescu, sunt prizonierii unui prezent neonorant, care îi face să se îndepărteze de sportul rege. Acesta este momentul în care intră în scenă ”profesorii de istorie”. Cei care, de mai bine de un deceniu, ne predau tuturor un curs complet de istorie al fotbalului românesc, în cadrul emisiunii Replay, difuzată de TVR, în fiecare duminică, de la miezul nopții. Marian Olaianos și Marius Mitran au rolul gardienilor destinului unui sport care riscă să își piardă identitatea. Ne reamintesc nouă, celor care am trăit vremurile de glorie, și le prezintă istoria lor, tinerilor, celor care care nu au avut această oportunitate.
VIDEO: Interviul integral cu cei doi realizatori ai emisiunii „Replay”: Marian Olaianos și Marius Mitran.
Despre cei doi povestitori ai fotbalului românesc, jurnaliști de renume, nu sunt necesare cuvinte de prezentare.
Vă vom mai spune doar că, de-a lungul vremii și a vremurilor, au rezistat și au continuat să ne facă bine cu emisiunile lor. Nu au făcut rabat de la calitate și nu au acceptat nici cel mai mic compromis.
Într-o perioadă în care comentatorii, prezentatorii sau vedetele TV sunt, deseori, victimele alergării după senzațional, Marian și Marius și-au continuat misiunea.
Misiunea de a ne arăta și a de a ne povesti cum am fost și cum am putea fi, cândva, din nou.
Despre Replay:
• Cea mai premiată emisiune sportivă din România. Recent, Replay a adaugat în palmares Premiul Special oferit de Asociația Presei Sportive;
• Cea mai longevivă emisiune din România, cu peste 500 de ediții difuzate până în prezent;
• Pentru producția emisiunii, au fost vizionate sute de casete din Arhiva Televiziunii Române;
Marian Olaianos: A luat naștere nu neapărat din ideea omului de televiziune Marian Olaianos, ci din ideea suporterului Marian Olaianos, care a vrut să revadă meciuri dragi ale copilăriei, ale adolescenței. Momente unice, pe care s-a gândit, mai apoi, să le ofere și celor care se uită la televizor. O scurtă perioadă, emisiunea a fost într-o formă de ”conservă” cum spunem noi în televiziune, de 20 de minute pe zi. Mai exact, o scurtă poveste a unui meci. Din 2008, emisiunea se realizează în formatul pe care îl știti astăzi. Cooptarea maestrului Marius Mitran ascunde o poveste simplă, dar frumoasă. Invitatul din acea seară nu a putut ajunge și l-am sunat pe Marius, despre care știam, desigur, că este un profesionist desăvârșit. Emisiunea a plăcut atât de mult telespectatorilor, încât am primit nenumărate mesaje prin care ni se cerea ca el să fie invitat permanent Replay. Și așa s-a și întâmplat. De atunci și până acum, Marius Mitran înseamnă Replay și nimeni nu concepe emisiunea într-o altă formulă.
Marian Olaianos: Cel mai greu este să găsești acel om cu care să ai chimia aceea unică. Nu trebuie să ai, neapărat, aceleași pasiuni, pentru că sunt multe lucruri care ne deosebesc pe mine și pe Marius. Dar în ceea ce privește felul în noi percepem fotbalul, istoria și România, cred că gândim la fel.
Marian Olaianos: Hai, spune adevărul! (râzând)
Marius Mitran: Nu, cred că mai dificil este pentru el. Marian nu a spus tot adevărul. Dintre noi doi, eu sunt cel care complică lucrurile. Marian a dovedit în acești 12 ani că are răbdare, tact, că uită repede dacă trebuie să uite, că nu se supără. Probleme nu prea au fost, dar cele care au existat au fost generate de un orgoliu al meu față de anumite situații care mie mi s-au părut în neregulă, dar care erau perfect normale și pe care le am explicat amândoi după aceea. Atunci când vine vorba despre chimia dintre noi, să știți că ea nu a fost căutată, a fost o pură întâmplare. Noi nu ne cunoșteam în momentul în care am fost invitat la emisiune. Desigur, el auzise de mine, eu auzisem de el, dar nu ne cunoșteam. Ne-am văzut cu o jumătate de oră înainte de prima emisiune și de acolo a început povestea asta care are acum peste 500 de emisiuni. Dar de atunci ne completăm perfect. Replay-ul are niște fixuri care îmi aparțin și niște lucruri bune care aparțin lui. De pildă, dorința mea de a nu a afla ce se întâmplă în decursul emisiunii. Eu sunt un tip conservator, sunt rac, m-am născut și în niște timpuri care au apus demult. Am spus că dacă la prima ediție nu am știut decât subiectul, de acum înainte așa să fie, să știu tema, dar să nu știu amănuntele. Marian mai încalcă regula și îmi trimite pe WhatsApp un mic desfășurător. Însă, mie îmi place să cred între mine și el există o unitate specială și nu avem nevoie să discutăm înainte despre ceea ce se va întâmpla în platou.
Marian Olaianos: Cele mai frumoase momente ale emisiunii au apărut tocmai în urma spontaneității despre care vorbea Marius adineauri. Rememorez o seară celebră a anului 2011, ziua dezafilierii Craiovei, atunci când am hotărât să facem o emisiune despre Craiova. Un omagiu adus acestui club, acestui oraș important pentru fotbalul românesc. L-am rugat pe Marius să facă un editorial despre Craiova, iar cuvintele lui s-au potrivit perfect cu imaginile alese de mine, fără să vorbim. A fost cea mai frumoasă potrivire posibilă.
Marius Mitran: Am terminat de scris acel text cu o jumătate de oră înainte să înceapă emisiunea. L-am scris, m- am îmbrăcat și am venit la televiziune. Felul în care acel text s-a îmbinat cu ideea aceea de tablouri, cu muzica găsită de Marian, a fost fantastic. Ne-am întrebat, în premieră, niște lucruri aici, în emisiune, și ne-am răspuns de față cu telespectatorii, am scos la iveală niște discuții care, probabil, se păstrează pentru alt cadru, dar noi am fost și vom fi mereu sinceri.
Marian Olaianos: Nu, am pierdut șirul. La un moment dat știam, da, dar am renunțat să mai număr casetele. Îmi este greu să sintetizez totul în casete, au fost atât de multe campanii: echipa națională, cluburi, cupe europene sau momente importante pentru fotbalul românesc. Cineva mă întreba cândva: ”cât crezi că vei mai putea face Replay?”. Eu cred că nu are sfârșit pentru că după noi, peste vreo 20 de ani, va mai veni cineva care va încerca să găsească amintiri făcute de noi sau de cei care joacă astăzi.
Marian Olaianos: Glumim de multe ori și spunem că ne-ar trebui niște animatoare în studio, însă atunci nu am mai fi noi. Sunt momente în care dezamăgirea vine din faptul că anumite produse de slabă calitate sunt promovate mult mai mult decât Replay-ul. Ei bine, să știți că în spatele a tot ceea ce înseamnă Replay, există numai oameni de calitate, o echipa excepțională, dar și telespectatori care se bucură onest de conținutul pe care îl livrăm noi. Sunt mii de postări, mii de comentarii strânse de-a lungul anilor, cu aprecieri la adresa emisiunii. Noi îi vedem pe toți acei oameni și știm ce așteaptă ei de la noi, știm cât de mult se bucură.
Marian Olaianos: Îmi place să cred că da. În societatea de astăzi există și avantajul online-ului, acolo unde suntem prezenți în mod constant. Cei care doresc să vadă emisiunile, ne pot găsi și pe canalele oficiale Replay.
Marius Mitran: Să nu lăsăm ironia să plece chiar de noapte bună. Sigur, emisiunea a trecut prin multe tronsoane orare de-a lungul acestor ani și sigur că mai putem îmbunătăți multe, de la sumarul emisiunii până la ora difuzării.
Marian Olaianos: Noi ne bucurăm de faptul că Televiziunea Română ne găzduiește de atâția ani, aici e casa noastră, e casa Replay-ului și cred, sincer, că ar fi imposibil că această emisiune să fie difuzată în altă parte.
Marius Mitran: O emisiune foarte grea și încărcată de emoție a fost cea a filmată pe o ploaie apăsătoare, într-o noapte întunecată, pe stadionul Giulești, la moarte marelui atacant al Rapidului, Sandu Neagu. Am făcut atunci o emisiune dedicată istoriei Rapidului și lui Sandu Neagu în special. Veneau fani ai Rapidului cu flori, a fost foarte greu sufletește și pentru noi. Cea cu Craiova pe care am amintit-o, care era o despărțire la rândul ei. O serie de emisiuni grele au fost cele construite pe o arhivă interbelică pe care Marian a recuperate-o și în care am prezentat, timp de mai multe luni, fotbalul dintre cele două războaie mondiale cu echipe precum Ripensia, cu Venus, cu Juventus, cu Rapidul, Unirea Tricolor. Erau jurnale care se puneau înaintea filmelor la cinematograf, ne era greu să înțelegem ce spun. Unele nu mai fuseseră scoase la lumina de peste 80 de ani. Am încercat să închegăm din frânturi, din fragmente, acea lume. A fost copleșitor și pentru noi, erau cadre cu Carol al II-lea, cu prefectul Poliției Capitalei, Gabriel Marinescu, ținând cuvântări despre Venu. Însă, în general, noi mai mult râdem decât plângem la Replay.
Marian Olaianos: Aș spune că nu, chiar dacă după acele calificări, după Generația de Aur, echipa națională nu a mai avut performanțe mari. Viața nu este construită numai din amintiri frumoase, ci și mai puțin plăcute. Dar tot amintiri rămân și este important să vorbim despre ele, ca să putem învăța. Noi nu suntem aici să prezentăm numai lucrurile frumoase petrecute în fotbalul românesc, ci și despre cele în care ne-am simțit deznădăjduiți sau am plans de tristețe. Replay-ul nu este doar o emisiune cu și despre fotbal, ci o emisiune cu și despre oamenii din România, de-a lungul istoriei.
Marian Olaianos: Vom trăi din amintiri până când vom avea altele. Ne raportăm la Generația de Aur pentru că ei au fost cei mai buni. Este normal să ne raportăm la ei, este firesc să ai un reper ca să știi ce trebuie să depășești. Dacă nu știi ce trebuie să depășești, niciodată nu vei încerca să faci ceva mai mult și mai bine decât ceea ce faci acum.
Marius Mitran: Nu există ceva ce nu am făcut. Există ceva ce puteam face mai bine, dar lucrurile nu se mai pot întoarce. Eu eram un ziarist în 1993 și sunt alt ziarist astăzi, așa cum toți trecem prin transformări generate de timp. Mi-aș fi dorit să comentez cu Marian un meci al Universității Craiova. Acest lucru nu cred că s-a prescris și, cine știe, printr-o altă întâmplare fericită, vreodată, va fi posibil să stau cu el în cabina de comentariu, iar pe teren să se afle Universitatea Craiova. Atât!
Marius Mitran: Să știi că am am fost cândva profesor. Absolvind Facultatea de Filologie, aceea era repartiția.. Am fost șase luni profesor de liceu. A fost o perioadă foarte frumoasă și cred că eram un profesor destul de bun. Cred că Replay are și această calitate, de a fi o lecție de fotbal. Și atunci îmi este de ajuns catedra aceasta, tinerii pot învăța multe prin intermediul acestei emisiuni.
Marian Olaianos: Mie îmi place să cred că nu e nimic greu în meseria aceasta a noastră, pentru că tot ceea ce facem noi, facem cu drag, cu plăcere. Dacă pentru noi este greu, ce înseamnă pentru un om care se trezește la 6 dimineața, se duce în fabrică, lucrează până la 8 seara și pleacă apoi acasă, pentru un salariu de 2000-3000 de lei? Pentru noi este o responsabilitate, pentru că lumea uneori ne percepe ca formatori de opinie și este important ca în momentul în care ai o asemenea responsabilitate, să dai o linie sau măcar să încerci să dai oamenilor o linie dreaptă. Dacă ar fi să aleg între a comenta și a face Replay-ul, aș alege să fac Replay.
Marian Olaianos: Mi-e greu să nominalizez unul pentru că s-au strâns foarte multe. Cred că finalele de Campionat Mondial, cele trei pe care le-am comentat. Știi cum e, pentru fiecare fotbalist, în momentul care se apucă de sportul acesta, visează să ajungă să joace o finală de Campionat Mondial. Așa cred că și pentru noi, comentatorii, finala de Campionat Mondial este apogeul. Acolo se strâng emoțiile. Evident și meciurile în care joacă România, mai ales meciurile cu miză.
Marian Olaianos: Aici cred că și Marius o să fie de acord cu mine. În primul rând, ne ia weekend-urile. Noi, jurnaliștii de sport, suntem niște oameni care funcționăm atipic. În momentul în care ne apucăm de meseria asta, renunțăm la viața pe care o au oamenii simpli sau, aș spune eu, care au alte meserii. Noi nu avem weekend-uri, noi cred că jumătate de an, poate chiar mai mult, 9 luni pe an, nu avem weekend-uri, pentru că fotbalul atunci se joacă.
Marius Mitran: Pe YouTube există un filmuleț de câteva minute, care rezumă calitatea de suporter al echipei Atletico Madrid. Filmul se intitulează ”Me quita y me da la vida” – ”Mi-a luat și mi-a dat viață”. Asta a fost Replay-ul, comentariile, editorialele scrise zeci de ani, ne-a luat viața și ne-a dat viață. Rămâne să vedem dacă la sfârșit suntem pe plus sau pe minus.
Marian Olaianos: Vine nota de plată, la un moment dat vine ea și nota de plată.