La două puncte în spatele campioanei, cu moralul franjuri, FCSB joacă între „bal și spital”. „Câștigați sau iese scandal”. Rime de amenințare scrise cu verzale și arborate pe gard. „Dacă CFR vă bate, o să aveți capete sparte”. Când Gigi Becali ascultă Catavasiile Floriilor, Mustaţă, agă de Berceni, e responsabil cu presiunea.
CFR pune presiune pe stil vechi. Şefii din Gruia, pehlivani la normă, scriu comunicate şi recuză arbitrii ca pe vremea lui Iuliu Mureşan. Băieți, lăsați-vă de comunicate, cu Bilașco în conducere pe post comunicator, sunteți mai aproape de fabule. Și se pare că, după ce a plecat Bursucul, e mai greu să găsiți altă rimă. Ardelenii l-au găsit vinovat de toate relele din lume pe Haţegan, la ani lumină cel mai bun arbitru român în activitate.
Să lăsăm gardurile, Catavasiile şi comunicatele şi să trecem la fotbal. CFR are, în startul meciului, mai mult curaj în crampoane. O minge lungă lansată de la mijlocul terenului direct în careul roş-albaştrilor este aranjată perfect, din frunte, de pivotul Debeljuh, pentru Sigurjonsson, însă islandezul îşi prepară lamentabil o execuţie din cădere şi mingea aterizează în Dunăre, între niturile Podului Prieteniei care leagă România și Bulgaria.
FCSB răspunde în minutul 11. Corner scurt, centrare la breton de la Moruţan, iar Miron, din ceafa lui Burcă, reia sănătos în transversală. Tremură bara. În ritmul ei se scutură și Arlauskis.
Şi fundașul campioanei a rămas, ruginit, în lumea lui. Cinci minute mai târziu, Tănase e nălucă pe lângă Burcă, are demaraj de gazelă, ardeleanul are viteza unui Kamaz cu bena plină, Tănase ia fața, iar Burcă seceră picioarele. Penalty. Clar! De data asta nu e rost de comunicat. Și, fără să țină cont de clișeu, cu genunchii armați cu mult tupeu, execută tot decarul. Un dans pe loc – a la Lupu Dănuț pe final de carieră- și un șut ferm, direct la colț. Arlauskis are oasele de praștie și ghicește colțul degeaba. FCSB deschide scorul.
Repriza se ofilește, jocul se transformă într-o luptă de mlaștină- Călugăreniul e în spatele porții lui Arlauskis- CFR rămâne șchioapă în exprimare, FCSB își apără fărâma de avantaj și o trece un singur fior. Un vânt nordic. Același Sigurjonsson reia după o acțiune inițiată de Costache, însă Vlad își cere scuze pentru ce a făcut la Craiova și e la post, se așterne peste minge și la cabine se intră așa cum a stabilit Tănase. După 45 de minute, FCSB e pe primul loc.
FCSB are desprinderea pe rist în debutul părții secunde. Moruțan trimite în forță în gușa porții, Arlauskis respinge, iar Cristea, cu gleznă de fundaș, reia răgușit dintr-o poziție demnă de urale. Se joacă la macetă, dur, direct la măduva osului, ardelenii par stânci, roș-albaștrii hașurează terenul mai bine și se zvârcolesc după fiecare contact. Din tribună, Mihai Stoica scuipă maledicții. Se aude de la Ruse. E forma lui de a pune presiune. Și CFR pregătește antetul unui nou comunicat. Are un penalty clar. Șut își dă cu stângul în dreptul, apoi degajează glezna lui Deac, însă Petrescu acordă fault în atac. Apoi Bordeianu plasează un balon la colțul scurt, Vlad e arc și respinge un balon care s-ar fi parcat în plasă. Campionii forțează, se opresc în draperia defensivă a adversarului și, la ultima fază, Burcă devine înger, iar lui Vlad îi cresc, din nou, colți de demon. Și ești vai de colții tăi, Vlăduț! Fundașul se înalță dintr-un ciorchine de jucători adverși, reia cu capul, mingea mușcă pășunea din fața porții și-l contrazice pe portarul de la FCSB. Mâinile lui Vlad sunt de plastilină, iar FCSB scapă victoria printre degete. Poate și titlul.