Una dintre cele mai reprezentative figuri ale fotbalului românesc – și nu numai – își sărbătorește astăzi ziua de naștere. Mircea Lucescu împlinește 78 de ani, în așteptarea debutului de sezon. Ar putea fi ultimul din impresionanta sa carieră.
Cel mai titrat antrenor român își încheie contractul cu Dinamo Kiev în vara anului viitor și sunt șanse cât se poate de mari să spună adio fotbalului la nivel înalt. Asta deși nu duce lipsă de oferte.
Fenerbahce, de pildă a încercat în repetate rânduri de-a lungul timpului să-l readucă în Turcia. A existat o propunere inclusiv în vara anului trecut, pe fondul războiului din Ucraina, dar „Il Luce” nici nu putea concepe să-și lase echipa într-un moment atât de dificil. A continuat, a încheiat stagiunea pe poziția a patra, asigurându-și prezența în Conference League, iar acum se pregătește pentru următoarea. Debutul este duminică, 30 iulie, la ora 17, cu FC Minaj.
De altfel, jurnalistul ucrainean Ihor Tsyganyk a prezentat drept „99% sigură” informația privind retragerea tehnicianului în iunie, când înțelegerea ajunge la final. Ba chiar a dezvăluit numele celui care îi va lua locul pe banca fostei campioane a Ucrainei: Oleksandr Șovkovski, actualmente antrenor secund.
În 1982, Mircea Lucescu punea punct carierei de jucător – la Corvinul Hunedoara – și lua loc pe banca tehnică, reușind încă din primul an promovarea istorică în Divizia A, ca în anii următori să ocupe poziția a treia în clasament. Până în 1986 a fost selecționerul României și a obținut calificarea la Campionatul European din 1984.
A pregătit-o apoi pe Dinamo, cucerind un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990). Acestor performanțe li se adaugă o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990). În vara anului 1990 a ajuns în Italia, unde le-a antrenat pe Pisa, Brescia şi Reggiana, ca în 1997 să revină pe plaiurile mioritice, la Rapid Bucureşti, cu care avea să câștige mai întâi Cupa României, înainte să preia Internazionale Milano, iar apoi campionatul (n.r. a fost demis de Inter după câteva luni și i-a preluat din nou pe alb-vișinii).
Din vara anului 2000 până în 2002 a antrenat Galatasaray Istanbul, cucerind Supercupa Europei (2000) şi campionatul Turciei (2002), iar apoi a ajuns pe banca rivalei Beşiktaş și a câștigat campionatul încă din primul an. Au urmat cei 12 ani de pe banca echipei ucrainene Şahtior Doneţk, cu care a cucerit opt titluri (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015) și mai ales Cupa UEFA, câştigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1).
După plecarea de la Şahtior, „Il Luce” a preluat-o pe Zenit Sankt Petersburg, iar apoi a fost, timp de aproape doi ani, selecţionerul Turciei. Pe Dinamo Kiev o pregătește din iulie 2020, perioadă în care a câștigat Supercupa, campionatul și Cupa Ucrainei.
Pe 22 mai 2009 a primit din partea preşedintelui României Ordinul Naţional „Crucea României” în grad de Cavaler – „în semn de înaltă apreciere a întregii activităţi fotbalistice şi a performanţelor obţinute ca antrenor”. De asemenea, în clasamentul întocmit de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS) figurează printre primii 100 de antrenori ai lumii din primul deceniu al secolului 21.