Cei 7 magnifici care au întors „armele” împotriva Olteniei! Cine sunt jucătorii lansați de Universitatea ajunși la marea rivală din București

Astăzi, de la ora 20.30, FCSB și U. Craiova se întâlnesc în penultima etapă a sezonului regular al Ligii 1. Un derby între două echipe de istorie pentru fotbalul românesc. Depinde cu cine ținem când e vorba de „adevărata” Steaua sau „adevărata” Craiova. Dincolo de aspectele juridice, rămâne focul unor orgolii ce altădată luminau stadioanele. Craiova, prima echipă neaoșă ajunsă într-o semifinală de cupă europeană, în 1983, în Cupa UEFA, Steaua, singura formație câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni, în neuitata finală din 1986 contra Barcelonei. De-a lungul timpului, mulți jucători din Bănie au ajuns la trupa roș-albaștră. Cei 7 magnifici care au întors „armele” împotriva Olteniei! Cine sunt jucătorii lansați de Universitatea ajunși la marea rivală din București.

Gică Popescu, „Baciul” care a ținut morțiș să revină la Craiova

Înalt, cerebral, serios. Unul dintre cei mai importanți jucători din fotbalul nostru. Indiferent de schimbarea „la față” suferită la un moment dat. „Baciul” a fost și un uriaș căpitan de echipă. Îl văd lângă Belodedici drept fundașul central aproape perfect. Format la Craiova, Gică Popescu (53 de ani) a ajuns, în 1987, la Steaua. Era vremea „chemării la oaste cu arcanul”. După cum Ceaușescu visa la Nobelul pentru Pace, generalii armatei voiau să creeze din Steaua o Barcelonă a lui Messi care încă nu se născuse. Doar un an a stat Popescu în Ghencea, suficient cât să ia titlul, în 1988. Mai târziu, povestea că era momit cu cîte un aparat video pe lună, doar, doar va mai rămâne. Olteanul încăpățânat din el a refuzat. A revenit la Craiova, dar umbra acelui an „stelist” a atrofiat dragostea fanilor din Bănie. Poate omul cu cele mai nedrepte pedepse din fotbalul nostru, în ciuda imensității carierei și caracterului său.

Mihai Stoica, ironie supremă după ce FCSB s-a distrat cu Universitatea Craiova! Ce a putut…

Dumitru Dragomir, ferm convins după FCSB – Universitatea Craiova 2-0: „S-au bătut singuri!”

Victor Pițurcă, atacantul cu „poker face” care a scris istoria Stelei

Singura dată când l-am văzut răzând de-a dreptul fericit, în public, a fost în fix 16 aprilie 1986. Minutul 71 al returului cu Anderlecht din semifinalele CCE, Liga Campionilor de azi. Centrarea lui Lăcă e deviată de un fundaș belgian, iar Piți o „îngroapă”, cu capul, în poarta adversă. E 3-0, după 0-1 în tur. La un pas de marea finală. Eram acolo, la câțiva metri de el. Iar numărul 9 urlă de bucurie cu mâinile trăgând de plasă. Dar nu cu disperarea pușcăriașului ce țipă după libertate, ci cu extazul fotbalitului care știe. Știe că a făcut deja istorie. Era „dubla” lui majestuoasă ca jucător.

„Când am căzut cu Anderlecht, eram cu Boloni în cameră şi spuneam că «Acum cred că e capăt de drum”». Era incredibilă echipa de atunci a belgienilor, avea vreo 6 internaționali”, își amintea Piți mult mai târziu.

În rest, un personaj aparent scoborât parcă din stirpea lui Darth Vader combinat cu cea a unui iezuit. 2 ani a jucat la Craiova, la mijlocul anilor 70. Apoi, la FC Olt. 4 sezoane. Iar 7 le-a petrecut la Steaua. Poate de aceea echipa din Ghencea a rămas în sufletul lui mai abitir decât cea de la Jiu. Steaua Armatei, să fim înțeleși. Pe care o susține în răzbelul cu cei de la FCSB. A fost si la cea de-a doua finală din Cupa Campionilor, când marele Milan al lui Gullit și van Basten, Rijkaard ne-a spulberat cu 4-0. A primit acceptul să se transfere „în Vest”. A mers la Lens, împreună cu altă legendă, Tudorel Stoica. N-a mers. Ei erau câștigători de CCE, Lens se târa prin Liga a 2-a franceză. A ales antrenoratul și bine a făcut. A „îngropat”, însă, Craiova – aceea, cum era ea, a lui Mititelu – în 2011. O clauză de reziliere de 5 sau 7 milioane de dolari – cine mai știe? – a fost tratată cu sictir de Mititelu. Nu știa că Piți poate avea chintă royală dar tot trist să pară. Atunci oltenii au fost dezafiliați prin decizia FRF și LPF. Iar Pițurcă și-a văzut de respirația tristă, ce ascunde, însă, cel mai sincer râs din câte cunosc.

Eugen Trică, „ginerele lui Balaci” cu titlu obținut la Steaua

La 44 de ani, Trică s-a întors să antreneze CSU Craiova. Adică, „a lui Mititelu”, cea din Liga 2. Fiul său, Atanas, unul dintre nepoții „Minunii blonde” e tot acolo, dar la echipa secundă. Trică a fost un jucător serios. Muncitor și onorabil. N-a scris istorie, dar  e acolo, în istoria fiecăruia dintre cluburi. A fost acolo la meciul-minune de la finalul sezonului 1998, când Craiova a făcut ceva ce majoritatea echipelor nu gândesc. Și-a sabotat propria calificare în cupele europene. De se dădea din fața Rapidului, giuleștenii luau titlul, ir juveții zbârnăiau către Europa. Dar nu și nu. Ei au făcut 2-2, cu o dublă a lui Ionel Ganea. Ei și-acum cred că Ganezul a fost capul răutăților. „Ce cupă europeană? Eu le dau ăstora cîte pot!”. Iar Steaua luat titlul. Și Craiova a rămas la televizor. Apoi, Trică s-a mutat chiar la Steaua. Imediat a luat și titlul. 5 ani a arat terenul din Ghencea. A luat 2 titluri chiar și cu CFR Cluj. Până la urmă a revenit la Craiova. Tot cea considerată „veche”, nu cea nouă, făcută de primărie. Va rămâne și ca „ginerele lui Balaci”, deși s-a despărțit de Lorena, fiica genialului blond. Dar, până la urmă, și Kun Aguero a divorțat de fata lui Maradona.

Mihai și Florin Costea, frații care au aruncat „mărgăritare la porci”

Talentați foc amândoi. Florin, mai mare cu 3 ani, putea fi vândut pe 4 milioane de euro prin 2011, în Vest. Nehhh, a rămas aici, dar la Steaua. A luat 300.000 de euro doar la semnătură. L-a adus Ilie Stan, actualul tehnician de la Gloria Buzău. La fel și pe Mihai, frate-său. Parcă și mai zvelt și mai agil. Pe el, steliștii au dat 1,3 milioane de euro. Gigi era în faza de „adunare” a valorilor, nu de vindere. Grupele Champions League încă erau la îndemână, nu deveniseră povești SF. Fotbaliști de milioane, au dat cu piciorul șanselor de măreție. „Nilă” a fost exlus din lot pentru indisciplină, iar Florin nici nu mai știe exact cine nu l-a mai vrut acolo. Începuse mandatul lui Reghecampf pe banca tehnică. Așa că răspunsul pare, totuși, la îndemână. Nu s-au omorât străinătatea, ci au rămas să amușineze  zona Olteniei. Florin a „marcat” însă ceva major: a devenit iubitul Adei Nechita. Fostă handbalistă de echipă națională, Maestru Emerit al Sportului, cu prezențe pentru Oltchim Râmnicu Vâlcea și CSM Baia Mare. El încă rotunjește baloane prin Liga a 4-a. Iar când mai înscrie vreun gol arată mereu spre cer tot cu degetul mijlociu de la mâna dreaptă. Arătătorul i-a rămas pe vecie pe butucii tăiați, cândva, de bunic.

Ionuț Luțu, „micul Hagi” care a iubit mai mult paranghelia

Acum, unora poate să li se pară o glumă? cum, „băiatul de casă al lui Gigi Becali e pe lista asta?”. Uite că e! Pentru că Luțu a fost un fotbalist mare. De-aia a și fost poreclit „micul Hagi”. În zilele bune, era o încântare. Tehnică, viteză, toate veneau natural din omulețul acela cu figură de Mircea Diaconu într-o zi de plajă. A jucat la Craiova de vreo 4-5 ori, în perioade diferite. Îi era greu în altă parte, ca un ciudat Atlas desprins de pământul lui. În iarna lui 1998 venea la Steaua, dar în vara următoare era transferat la Galatasaray. Galata unde mai erau Hagi, Gică Popescu și Adrian Ilie. Și, voila, Ionuț Luțu. Dar n-a fost să fie. A jucat doar 3 meciuri, apoi a revenit acasă. Prea greu fără cântările lui Adi Minune, fără parangheliile până-n zori. Băiat de viață. Luțu a încântat doar când punea crampoanele pe „Ion Oblemenco”. Doar acolo redevenea „Hagi-Luțu”, cum îl mai alintau fanii olteni. Iar cariera lui s-a stins, ca orice chef – fie el și „de poveste” – în „zorii” ei, de fapt. A, da, a mai jucat, inclusiv prin Coreea, Iordania sau la naiba-n praznic. Dar atât. De aproape un deceniu e „băiatul bun la toate” al patronului FCSB, Gigi Becali. Nu se știe cu cine va ține în seara asta. Dar, dacă-i ordin, cu plăcere…probabil.

Mihăiță Pleșan sau marele talent risipit al fotbalului românesc

În cazul lui Mihăiță Pleșan se poate vorbi despre o dublă „trădare”. Lansat în fotbalul mare de Universitatea Craiova, mijlocașul a ajuns mai întâi la rivala de moarte a oltenilor. Printr-o inginerie a conducerii de atunci, Pleșan a semnat cu Dinamo. Jucătorul nu a confirmat în tricoul alb roșu, dar și-a revenit la Timișoara, acolo unde a ajuns după eșecul din Ștefan cel Mare. Prestațiile sale bune pe malurile Begăi i-au adus un transfer neașteptat la Steaua. În 2007 îmbrăca pentru prima dată tricoul roș-albastru. Trei ani a petrecut Mihăiță Pleșan la Steaua pentru care a marcat 3 goluri în cele 40 de partide înregistrate de statisticieni. Pleșan nu a avut mari realizări la Steaua, însă este încă unul dintre oltenii care au ajuns la echipele bucureștene.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...