Lăsați-ne să ne pregătim de Mondial! | Opinie de Sorin Chiriac

Fac parte din norocoasa generație care a avut șansa să trăiască un Campionat Mondial așa cum trebuie trăit un Campionat Mondial. Adică să fii conectat 100% la eveniment pentru că naționala țării tale participă. Mai mult, în 94, Hagi, Popescu, Dumitrescu, Petrescu, Răducioiu și ceilalți nu au făcut doar act de prezență, ci au reușit să-i facă pe americani, australieni, japonezi și ceilalți să le învețe numele. Cum le pronunțau e treaba lor… Cei de după 90 nu au avut din păcate șansa de a trăi un Mundial la intensitate maximă și de aceea pentru mulți dintre ei cea mai tare competiție de fotbal a lumii nu prezintă un interes atât de mare.

Ce-o fi zilele astea la Rio, la Buenos Aires, Belgrad sau Varșovia…

Peste doar 3 zile începe nebunia, dar asta nu o simți deloc în România! Nici nu vreau să-mi imaginez ce e zilele astea la Rio de Janeiro, la Buenos Aires, Madrid, Belgrad ori varșovia. Îmi închipui că în Italia e cam ca la noi… Oriunde ai merge în București, nu simți că vine Mondialul – în piețele centrale nu există ecrane gigant, terasele nu te invită se vezi meciurile cu prietenii, producătorii de bomboane agricole nu au simți nevoie să-și suplimenteze bugetul de marketing. Într-un cuvânt: liniște. Mulți parcă așteaptă Cupa Mondială, ca să se joace mai repede și să revenim la hârjoanele noastre de zi cu zi… Antrenorul de la FCSB, scandalul de la Craiova, investitorii și procesele de la Dinamo, centenarul de la Rapid. Știți ceva, chiar vă înțeleg!

Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc

Și mă întristez iar. Pentru că îmi amintesc de posterele alea A3 cu programul de Mondial, de clasoarele Panini, de televizorul scos pe scară și de taburetele așezate în șir în fața lui. De scaunele care zburau pe terasa ca rachetele în Ucraina, la golul lui Ganea, de străzile transformate în zone pietonale, de prietenii răgușiți, dar fericiți și de lacrimi. Lacrimile de fericire din ochii a mii și mii de români mândri de echipa lor națională.

Sigur că îmi amintesc și de lacrimile amare, cele căzute în noroiul din Ghencea, de pe obrajii îmbujorați ai lui Contra, Mutu, Niculae și ceilalți. Și de lacrimile noastre, ale celor de la televizor, care înțelegeau că vara lui 2002 nu va fi ca vara lui 1994 și nici măcar ca cea a lui 98, aceea cu mușcătura ”Cobrei” și cu blonzii care au șocat lumea… De unde s-a revărsat atâta patetism? Din faptul că, în timp ce atâtea țări de pe planeta asta se pregătesc de Mondial, noi ne pregătim de un meci de pregătire cu Slovenia, cea care m-a făcut să plâng în 2001! Ce, nu știați că echipa națională de fotbal masculin a României are meci diseară? Mai bine că nu știați. Iar dacă știați, probabil că vă veți uita la ”Sunt celebru, scoate-mă de aici!” sau ceva…

Azi joacă ”băieții în alb”

Nu greșiți cu nimic, atât timp cât nici ”tricolorii” noștri nu prea știu de ce joacă diseară! Chiar, de ce joacă? Și de ce le mai spunem ”tricolori”? Haideți să nu le mai asociem imaginea acestor băieți cu a celor care ne-au făcut să ieșim pe străzi și să plângem de bucurie! Să le zicem ”băieții în alb” sau ”băieții de lot” sau cum ne-o mai veni la gură.

Am un mesaj pentru celelalte echipe naționale: ”Lăsați-ne să ne pregătim de Mondial!”. Și același mesaj pentru ”băieții în alb”: ”Lăsați-ne să ne pregătim de Mondial!”. Adică nu ne mai amărâți cu amicalele astea de care nu are chef nimeni! Avem de cumpărat bere, floricele, bomboane agricole, vin, apă minerală.. Doar vine Mondialul! Și voi, ”băieții de la lot”, să faceți la fel și să aveți grijă să vă plătiți abonamentul la cablu, să vedeți și voi Mondialul! Și vă dau un pont gratis: alegeți-vă o echipă cu care să țineți! Așa va fi mai palpitant Mondialul…

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Ajde Srbjia!!!