Încă un vers la imn: ”Două reprize diferite”

Când jucăm doar câte o repriză, spunem că în cealaltă, în cea slabă, ne-a lipsit atitudinea. De fapt trebuie să fim conștienți că nouă ne lipsește valoarea.

La cum am început meciul din Ghencea, înfrângerea cu Grecia n-avea cum să fie altceva decât înfrângere, chiar dacă după pauză s-au făcut schimbări și am presat. Remiza din Israel, acest 2-2 venit după 2-0 pentru noi, trebuia să fie neapărat victorie. În condiții normale, cu toate proverbele care vorbesc despre 2-0 ca despre ”cel mai periculos scor”, nu trebuia să fim egalați, măcar pentru a-i oferi noului selecționer o victorie la ”dubla” de debut. Sigur, luăm în calcul îmbolnăviroile, răcelile, Covid-ul, dar dacă ai 2-0 trebuie să ții de el chiar dacă joci în Anglia sau în Germania și e obligatoriu s-o faci și să câștigi meciul în Israel.. Ții de minge, iar dacă vezi că nu poți, dai cu ea peste gard, tragi de timp, toate fac parte demult din fotbal, nu le-am inventat noi.

Jumătățile noastre

Toată lumea vorbește despre jumătățile noastre distincte de meci.”Două reprize diferite” e o expresie atât de des folosită, încât ar putea deveni un nou vers la imn. Care oricum începe, simptomatic, cu ”Deșteaptă-te!”. Cu Grecia, am ascultat atent și ne-am deșteptat. Cu Israel n-a mai fost cazl, pauza ne-a prins treji și trebuia să rămânem așa. Trebuie însă să înțelegem lucrurile altfel. Să ne fie clar că doar o echipă valoroasă poate menține același ritm de joc tot meciul. 

Dorit de Mircea Lucescu la echipa națională, atacantul a atras interesul unei alte țări: „Sunt…

„Cred că e capabil să ducă echipa naţională pe cele mai înalte culmi”. Fostul jucător…

Mediocritate

Asta înseamnă că n-avem valoare, sau eufemistic, că suntem mediocri. Și chiar suntem. Suntem printre puținele reprezentative din Europa care n-avem în lot absolut niciun jucător la echipe de club din partea de sus a clasamentelor campionatelor puternice. Ar fi cu oarecare blazon  Galata lui Cicâldău, dar înoată la mijlocul competiției din Turcia, într-o Galata care ar trage la titlu, probabil că ”Cic” n-ar mai fi titular. Sassuolo, a lui Chiricheș, e la mijlocul Serie A, Cagliari, a lui Răzvan Marin, opintește din greu să evite retrogradarea. În rest, Pisa lui Pușcaș și Marius Marin, Sparta Praga, Fehervar, Huesca, Crotone, Gaziantep, Atromitos. Sunt destinații externe periferice, care definesc o valoare periferică. Plus campionatul intern care pe plan internațional are din ce în ce mai puțină relevanță.

Sloganul cu ”atitudinea”

Atunci când n-avem împliniri la echipa națională, invocăm adesea atitudinea, mai exact lipsa ei. Acuzăm punctual anumiți jucători sau echipa în general de acest neajuns. Sigur că atunci când îmbraci trioul cu tricolor trebuie ”să dai totul”, ”să pui osul” și mai sunt multe astfel de clișee. Într-adevăr, trebuie să le faci pe toate astea, dar nu e suficient. Nu poți să stai mereu cu capul în gheata adversarului sau să alergi până cazi. Acest efort generos, solicitat întotdeauna ”tricolorilor” ar trebui să fie însoțit de o știință a jocului, de o maturitate, de un nivel al fotbalului care rezultă tot din valoare. Aceea ne lipsește nouă acut.

Valoare din China

Vrem să câștigăm grupa din Liga Națiunilor, vrem să mergem la Euro 2024, dar cam ăștia suntem, atât putem, suntem în stare doar de acest fotbal ”pe reprize” cu Grecia și cu Israel. Invocăm acut lipsa lui Ianis Hagi și ni-l dorim în chip de salvator la următoarele acțiuni pe Nicușor Stanciu. Dacă plusul de valoare pe care-l așteptăm la echipa națională trebuie să vină din China, de la Wuhan, de la o echipă de rând de acolo, atunci înseamnă că doar ne amăgim.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...