Grecul de pe banca Științei vrea să schimbe ceva. Va reuși? Și dacă da, când?
După ce a semnat cu Craiova, Marinos Ouzounidis și-a adus aminte că a călcat pe iarba Olteniei cu aproape trei decenii în urmă, într-un Electroputere (da, a existat această echipă și a evoluat în Cupa UEFA!) cu Panathinaikos, 0-6 în septembrie 1992. Am fost la acel meci, am scris cronica, mi-l aduc aminte pe Adi Ilie prea tânăr (avea doar 18 ani) și pe Silvică Lung prea bătrân (făcuse 36!) pentru ca scorul să fi putut fi ceva mai rezonabil. De la ”verzii” atenieni îl țin minte pe vârful polonez Warzycha, care a dat o grămadă de goluri, pe răsfățatul Dimitris Saravakos, care n-a vrut să dea interviuri decât în grecește, de parcă jurnaliștii români ai proaspetei tranziții vizitaseră Agorele sau Glyfada, îl țin minte și pe Apostolakis, care era un fundaș dreapta ofensiv, dar nu-l rețin, cu tot efortul de memorie, pe Marinos Ouzonidis. Da, a jucat întreg meciul, am verificat statisticile, însă e greu să-l remarci stoperul unei echipe care bate cu 6-0!
Craiova apelează la al treilea antrenor străin din ultimii patru ani. După Mangia și Bergodi, vine Ouzounidis. Asta deși o cincime (adică 3 din 15) din antrenorii celorlalte echipe de prima ligă sunt olteni, foști purtători semnificativi ai tricoului alb-albastru: Săndoi, Neagoe și Gane. Dacă-i mai adăugăm la bilanț și pe tehnicienii ”fără portofoliu” Prepeliță și Andrei Cristea, și ei foști prestatori de servicii fotbalistice în Oltenia, mărim procentul. Însă se pare că patronul Mihai Rotaru preferă străinii, plecând poate și de la cutuma că oltenii au ”talentul” de a se sfîșia între ei.
Habar n-am ce scrie, juridic vorbind, în contractul dintre antrenorul grec și club, dar e clar că Rotaru nu l-a chemat să termine pe locul trei în clasament și să iasă din Cuă în sferturi sau semifinale. De-astea a mai pățit și cu predecesorii. Dacă ne uităm în spate și vedem că pentru Mangia o Cupă n-a fost de ajuns, iar cele șapte victorii la rând ale lui Bergodi n-au avut nicio relevanță de vreme ce s-a pierdut Finala Campionatului, e limpede că Ouzounidis a fost adus să câștige titlul și că orice alt rezultat ar fi luat drept eșec. La cum se tot împiedică FCSB și CFR, poate că n-ar fi așa mare lucru, singura condiție rămasă de îndeplinit fiind aceea ca parcursul oltean să aibă cît mai puține sincope.
Cea mai mare performanță din istoria fotbalului grec, titlul European din 2004, a fost obținută cu neamțul Otto Rehhaggel pe bancă. Ultima calificare la Mondiale a naționalei elene l-a avut ca autor pe portughezul Fernando Santos, marile cluburi din Atena și Salonic sunt antrenate mai ales de străini (Răzvan Lucescu, recent și Boloni, chiar acum, înseamnă contribuția românească la dezvoltarea acestei idei). Așadar antrenorii greci nu impresionează, însă asta nu înseamnă că Ouzounidis n-ar fi bun.
În cele două meciuri, deplasările de la Botoșani și Clinceni, Craiova n-a primit gol, ceea ce nu-i deloc rău, dar a și marcat o singură dată, ceea ce-i cam puțin. Un lucru evident e schimbarea de sistem, trecerea de la 4-3-3 la 4-2-3-1, prin urcarea lui Cicâldău vreo 10-15 metri mai sus față de Mateiu și Nistor. Uneori formula devine chiar 4-1-4-1, în senul că urcă și Nistor puțin, rămânând la închidere doar Mateiu. La o primă vedere pare un avantaj, pentru că Nistor, dar mai ales Cicâldău, au prilejul de a juca între liniile adversarului, de a le fi mai ușor să dea pase decisive sau de a ajunge mai des chiar ei la finalizare. De altfel, aproape tot ce-a fost bun în plan ofensiv în aceste 180 de minute, a cam venit de la Cicâldău.
Modificarea de sistem i-ar putea fi Craiovei necesară, dar nu și suficientă. Ceea ce trebuie neapărat ameliorat e viteza de joc. Echipa e lentă, are multe atingeri, lasă. impresia că legumește prea mult acțiunile, că dezvoltă o posesie doar de dragul posesiei. E nevoie de ceva iuțeală, care ar aduce și eliminarea previzibilului din exprimarea unei echipe care teoretic face ce trebuie să facă, dar o face cam încet. Prea încet!
Mai pe înțelesul lui Kir Marinos, trebuie schimbat ritmul acesta de sirtaki toropit de soarele Cicladelor, unde dansatorii se țin prea mult pe după umeri, cu călcătura iute și transpirată a sîrbei oltenești, pe care când o isprăvești, storci cămașa de pe tine
Asta trebuie să priceapă Ouzounidis!