30 de ani în deșert – Comentariu de Robert Zanfir

După discursul halucinant al lui Răzvan Burleanu, am avut încă o dată (chiar era cazul?!) sentimentul acut că au trecut degeaba 30 de ani de la Revoluție. „Păcat, păcat de sângele vărsat”.

Președinte în exercițiu al FRF, dar și viitor președinte ales al fotbalului românesc, Răzvan Burleanu a ținut marți o conferință de presă, imediat după Comitetul Executiv.

30 de ani în deșert

O spun din prima, ca să n-o mai târa-bâra. Pentru mine, ca om, nu doar ca jurnalist, îmi este infernal să urmăresc o așa „cuvântare”. I-am spus discurs, dar aduce mai degrabă cu o revărsare de ape mâloase, un diluviu care rostogolește de-a valma bolovani, case, bușteni, animale, cadavre. O perorație ca un țăcănit de pickamer, ambientat cu primăvara lui Vivaldi.

EXCLUSIV. Dani Coman, tentat să candideze la șefia FRF sau LPF. „Mă voi pregăti pentru…

Să facem din fotbal un sport individual – Comentariu Robert Zanfir

O polologhie despre non-sens, o incontinență verbală buruienoasă și grețoasă. „Discursul președintelui” nu doar că nu mi-aduce niciun fel de câștig sufletesc, cognitiv, sapiențial sau oricare, dar mă lasă golit de orice. OK, recunosc încă o dată, sunt obosit, satistit și deprimat de „realitatea” fotbalului românesc și a societății românești, în general. Dar sub poleiala vorbelor din vârful limbii, practicate de Burleanu, stă atât de mult rău, încât nu mai ai nici puterea de a protesta, de a te revolta, de a te răzvrăti. Otrava se insinuează viclean, de rămâi, catatonic, „fericit” și fără de speranță.

Pharmakon însemna la vechii greci, în același timp, și leac și otravă. Răzvan Burleanu ni se prezintă ca un farmacist al fotbalului românesc. Doar că a greșit dozajul. Iar în loc de antidot pentru dezastrul pe care îl parcurgem, ne strecoară sub limbă pastila cu venin.

Și, ca să păstrăm patina antică, să ne reamintim povestea Exodului. Pe vremea faraonului Ramses, Iahve a hotărât să îi elibereze pe fiii lui Israel din robia egipteană. Doar că, ajunși în Canaan, iudeii au fost roși de regrete și de nostalgia „fericirii” din sclavie. Furios, Dumnezeu i-a pedepsit cu 40 de ani de rătăcire în pustiul Sinaiului.

Au trecut peste 3o de ani de când orbecăim în deșertul post-revoluționar. Din fericire pentru noi, Burleanu nu e Moise. Din nefericire, la capătul pustiului nu ne așteaptă laptele și mierea din Fotbalul făgăduinței. Ci un scurt înghițit în sec și un monstruos ghiorăit de mațe. Așa, cam ca discursul președintelui.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Va fi cel de-al treilea mandat. Mi-aș fi dorit un contracandidat. Probabil mesajul pe care vrea să îl transmită fotbalul românesc este unul de unitate.
Răzvan Burleanu