A mai trecut un și e, din nou, 5 Octombrie. Din 2000, Octombrie e negru. Din 2000 șoseaua duce, amar, spre Brănești. 22 de ani de la dispariția lui Cătălin Hîldan- Unicul Căpitan. 11 înmulțit cu 2.
„La Brănești s-a împământenit, practic acolo s-a făcut Peluza Cătălin Hîldan, an de an, 5 octombrie, 3 februarie, lumea a venit, iar noi am păstrat tot ce s-a putut. A devenit o casă de pelerinaj, parcă spui că așa trebuie să fie, așa arată, de atunci, normalitatea noastră. Acolo s-au pus bazele Peluzei Cătălin Hîldan, suporterii au înțeles ce înseamnă familia noastră, educația, spiritul, cum suntem noi”.
Într-un interviu emoționant acordat pentru PlaySport.ro Cristi Hîldan, fratele „Unicului Căpitan”, a povestit frânturi de Octombrie negru. De acolo, de la Brănești. Locul de pelerinaj al „câinilor”.
Dinamo a retrogradat, „câinii” se strâng mai greu, vremurile zac în furtună și mulți… mulți au încetat să mai spere în tonuri de vreme bună. Fâșii de soare blând alintă șoseaua. Dar drumul, azi, e altul… .
Într-un pelerinaj, timpul rămâne blocat. Și tot timpul l-a luat și pe „nea Marin” și l-a dus acolo sus. Lângă Cătălin.
Marin Hîldan era giratoriul din ritualul lui 5 Octombrie. Pe la el treceau toți „câinii”, cu o vorbă bună, cu un gând, cu eșarfe și flori. Și el, de fiecare dată, era acolo, la casa din Brănești. Înarmat cu înțelepciunea obrajilor săi de lână, cu o „țuică mică băieți” sau un „pahar de vin”. Apoi rămânea cu așteptarea grea a unui alt Octombrie. Alături de scumpul lui nepot. Cătălin Hîldan. Alături și în slujba lui.
Tot o zi de 5 l-a luat și pe nea Marin. Un 5 de Martie. Și azi e primul 5 Octombrie fără nea Marin. Și azi e altfel… . În pumn e mai multă ceară, în palme e încă o candelă, în gând se strecoară și alte amintiri. Obraji de lână. Și să nu uitați, băieți! O țuică mică sau un pahar de vin. În memoria lui nea Marin!